Cum văd eurodeputaţii români criza refugiaţilor şi soluţiile pentru gestionarea ei

Aleşii români în Parlamentul European (PE) pledează pentru solidaritate faţă de sutele de mii de refugiaţi care au luat drumul Europei începând de anul trecut şi susţin în mare parte că România poate reuşi să integreze un număr rezonabil de solicitanţi de azil.

Dar ei atrag atenţia asupra necesităţii de a se găsi echilibrul corect între măsurile care se impun pentru a preveni infiltrarea fluxurilor de migranţi de către potenţiali terorişti şi imperativul de a asigura protecţia adecvată pentru categoriile vulnerabile de azilanţi, cum sunt femeile şi copiii – sunt doar câteva dintre concluziile rezultate în urma discuţiilor, la Bruxelles, cu eurodeputaţi români din principalele trei grupuri politice din PE.

Europa a picat un test

După cum afirmă vicepreşedintele PE şi vicepreşedintele Comisiei pentru afaceri externe (AFET) a legislativului comunitar, Ioan Mircea Paşcu, afluxul masiv de migranţi care a început în 2015 a „saturat” sistemele UE care trebuiau să absoarbă acest număr sporit de cetăţeni care au trecut graniţele blocului comunitar. În consecinţă, spaţiul Schengen, creat de statele UE pentru susţinerea pieţei unice, a devenit unul fragmentat, după ce mai multe state au reintrodus controale la frontieră.

„Deci s-a produs această saturare şi noi am început să închidem parţial spaţiul Schengen, aşa cum se închid compartimentele într-o navă care ia apă pentru a rămâne pe linia de plutire. (…) În felul ăsta noi ne-am luat cuvintele înapoi, ne-am luat înapoi câştigurile pe care ni le-am acordat nouă ca să funcţionăm bine. Asta este esenţa, că Europa îşi înghite promisiunile, că Europa în faţa unui test nu se ridică la nivelul celor pe care le-a spus şi le spune sub formă de valori”, a spus Ioan Mircea Paşcu în cadrul unei întâlniri cu un grup de jurnalişti români de săptămâna trecută de la Bruxelles.

Totuşi, vicepreşedintele comisiei AFET a PE nu crede că UE a fost surprinsă nepregătită de criza refugiaţilor.

„Începem să lucrăm în momentul de faţă la ceva ce avem, nu începem de la zero”, a spus eurodeputatul PSD, din grupul S&D din PE.

Eurodeputata Renate Weber, din grupul ALDE, are o altă opinie asupra subiectului, afirmând că această criză a refugiaţilor „a luat total prin surprindere UE”, fapt „total inadmisibil”.

„Spun asta pentru că se ştia totuşi ce există în vecinătatea apropiată a UE, nu era greu să-şi imagineze că din milioanele de oameni care se aflau în Turcia, Iordania, în Liban, unii vor veni şi către noi”, a spus Renate Weber, care critică dur lipsa de viziune şi modul de lucru al preşedinţilor Comisiei Europene şi Consiliului European, Jean Claude Juncker şi Donald Tusk.

Acesta ar fi principalul motiv pentru care cotele obligatorii propuse de Comisie pentru primirea refugiaţilor au avut parte de o reacţie negativă din partea statelor membre.

„Mi se pare inadmisibil ca Donald Tusk, care este preşedinte Consiliului, să nu facă ceea ce cred eu că ar trebui să fie în job description-ul lui. Du-te nene şi ia capitală cu capitală, şef de stat cu şef de stat şi ajungi la o înţelegere în comun cu ei”, a spus Renate Weber.

Reproşuri pe care i le aduce şi preşedintelui CE, Jean Claude Juncker, despre care spune că a devenit în ultima vreme „un om de ceară”, foarte puţin vizibil, care a încercat să impună în loc să încerce să găsească compromisuri în anumite situaţii delicate.

„Mie mi se pare că aici ei au eşuat total. Și atunci au stârnit o reacţie negativă, de respingere a propunerilor lor”, a mai spus eurodeputata din grupul ALDE.

În calitate de fostă raportoare a PE pe dosarul Schengen, Renate Weber speră totuşi că ultima prelungire a măsurii excepţionale de instituire de controale la frontiere de către o serie de state membre să nu fie reînnoită, iar în „şase luni, maxim un an” spaţiul de liberă circulaţie să nu mai cunoască astfel de restricţii.

Primirea refugiaţilor, „o datorie morală”

Eurodeputatul UDMR Iuliu Winkler, membru al grupului PPE şi vicepreşedinte al Comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) a PE, insistă asupra necesităţii de a-i deosebi pe refugiaţi de migranţi, subliniind că primii sunt aceia care pot obţine un statut internaţional conform reglementărilor privind azilul — „acelea care de fapt există, dar statele UE nu le-au respectat”.

Eurodeputatul recunoaşte totuşi că regulamentul Dublin trebuie modificat, dar spune că „aceasta va fi o poveste lungă, care nu se rezolvă în câteva luni, pentru că este vorba de o negociere complicată şi statele membre vor trebui să-şi spună şi ele opinia”.

„Dar dreptul la azil există, el este prevăzut internaţional, cred că există şi o datorie morală a fiecăruia dintre noi. Omul care fuge pentru că viaţa lui şi a familiei lui sunt în pericol trebuie ajutat. Cu acest lucru suntem de acord toate statele membre, şi din est, şi din vest. Și atunci avem nevoie de o politică de azil, avem nevoie de criterii care să definească exact cine este azilant, cine obţine în mod legal acest statut trebuie să beneficieze de protecţie, iar noi cu toţii, fiecare stat membru, avem şi datoria legală, şi datoria morală de a oferi această protecţie”, a spus Iuliu Winkler.

În cazul migranţilor, situaţia se prezintă puţin diferit din punctul său de vedere, motiv pentru care şi afirmă că politica privind migraţia trebuie să fie resortul statelor membre.

„Dreptul la o viaţă mai bună este incontestabil, dar aici nu mai poate fi vorba de datorie. Nu există o datorie a vreunui stat membru al UE de a asigura o viaţă mai bună pentru cetăţeni proveniţi din altă parte. Și aici cred că UE are nevoie de o politică de migraţie, iar aceasta nu trebuie să fie o politică comună. Este o opinie personală. Nu cred că politica de migraţie trebuie să fie una comună. Dacă avem nevoie de o politică de azil comună, eu personal cred că o politică de migraţie trebuie realizată în conformitate cu principiul subsidiarităţii”, a mai declarat eurodeputatul UDMR, opinie împărtăşită şi de lidera delegaţiei naţionale S&D în Parlamentul European, Viorica Dăncilă.

Citeste si:  Radu Hanga a fost ales președintele Bursei de Valori București

Din nou, Renate Weber, are o opinie diferită.

„Din punctul meu de vedere, şi am susţinut asta în ultimii vreo şapte ani de zile, este obligatoriu ca UE să aibă o politică comună privind migraţia şi privind azilanţii. De ce? Pentru că UE vrea să fie un actor la nivel mondial. Păi nu poţi să fii un actor pe plan internaţional câtă vreme tu ai 28 de politici diferite şi de formule diferite de a te raporta la cei care bat la porţile tale. Eu am susţinut în permanenţă acest lucru”, a afirmat eurodeputata ALDE la întâlnirea cu jurnaliştii români.

Și ea afirmă însă că „în realitate criza adevărată este a refugiaţilor”, deşi acum se vorbeşte în UE de o criză a refugiaţilor şi migranţilor, pentru că „inevitabil, valurilor de refugiaţi li s-au alăturat unii care plecau din zone în care economic o duceau mai rău şi evident voiau să vină în Europa”.

O propunere „absolut stupidă”

Sunt termenii cei mai duri în care a fost descrisă de un eurodeputat român propunerea Comisiei Europene ca statele membre să plătească o penalitate de 250.000 de euro pentru fiecare solicitant de azil refuzat.

„Au venit acum cu propunerea asta absolut stupidă cu suma de bani pe care trebuie să o plătească fiecare stat membru pe cap de refugiat. Dar pe ce se bazează? Cum pot veni cu chestii de genul acesta care nu fac decât să mărească sentimentele anti-UE?”, a declarat Renate Weber.

La rândul lui, eurodeputatul Iuliu Winkler afirmă că propunerea în cauză este „intolerabilă”. „Ea are un caracter penalizator şi doreşte să pună presiune pe nişte state membre care văd lucrurile altfel. Iar rolul Comisiei nu este acela de a pune presiune pe jumătate dintre statele UE pentru o idee care încă nu a ajuns la consens”, a spus Winkler.

Vicepreşedintele grupului PPE în PE, Marian-Jean Marinescu, percepe şi el propunerea drept una „disproporţionată”, în condiţiile în care executivul comunitar alocă doar 6.000 de euro pentru primirea unui solicitant de azil.

„Nu înţeleg cine scrie textele în ultima perioadă în Comisie şi cine aprobă aceste texte în statele membre, pentru că orice propunere ieşită din Comisie are, într-un fel sau altul, acceptul statelor membre. Comisia trebuie să le trimită la statele membre şi să primească observaţii. Ar trebui să vedem poziţia României la această propunere”, a spus Marian-Jean Marinescu.

Preşedintele delegaţiei naţionale PPE în Parlamentul European, Theodor Stolojan, a glumit în această privinţă, spunând că „la 250.000 de euro dacă mai pui ceva poţi deveni cetăţean european în unele state membre”, referindu-se la o măsură introdusă în acest sens de Malta.

România, parte a soluţiei sau a problemei?

Eurodeputaţii români cu care am discutat par să aibă, cu o singură excepţie, opinia că România poate integra un număr redus de solicitanţi de azil şi nu par deloc deranjaţi că există în Grecia refugiaţi care preferă să fugă din tabere decât să ia drumul ţării noastre.

„Este o palmă pentru România”, glumeşte Ioan Mircea Paşcu când vine vorba despre acest subiect, în timp ce Theodor Stolojan răspunde că „ar trebui să încercăm să-i integrăm mai întâi pe romi”.

În ceea ce priveşte refugiaţii, Stolojan crede că România ar trebui să încerce să-i integreze pe măsură ce vin în ţara noastră şi nu să aştepte să vadă câţi vor fi aceştia pentru a stabili o strategie.

„Dacă vor să vină. Deocamdată am văzut că unii cărora li s-a propus România s-au speriat”, a comentat fostul prim-ministru.

Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru, vicepreşedinte al grupului S&D din PE, a afirmat la rândul său că „România trebuie în mod imperativ să fie în mod constant parte a soluţiei europene privitoare la refugiaţi şi în niciun caz să nu fie vreodată parte a problemei”.

El a subliniat că România are o tradiţie în a gestiona fluxuri de refugiaţi, începând cu polonezii, grecii, coreenii, vietnamezii sau cehoslovacii după Primăvara de la Praga.

„Vreau să vă spun că modul în care noi am selectat refugiaţii sirieni, profesioniştii noştri, a avut în vedere şi reducerea riscurilor de securitate, şi garantarea unei şanse de integrare. Am văzut ca român, chiar am fost foarte mândru că au început programele de pregătire în limba română pentru ei, studenţii se pregăteau pentru a merge la facultăţile din România, erau training-uri profesionale pentru a putea să-şi găsească un job”, a povestit vicepreşedintele grupului S&D din PE.

Eurodeputatul PSD a adăugat că marele eşec ar fi pentru România să-i ducă pe refugiaţi „în ghetouri”, pentru că atunci ar face „nu integrare, ci ghetoizare”.

„Dacă România cu tradiţia ei, cu resursele ei şi cu capacitatea ei de a învăţa va face acest lucru strict în acord cu resursele sale, România va fi un bun exemplu de gestionare a crizei refugiaţilor„, a spus Boştinaru.

Întrebat dacă România poate integra miile de refugiaţi care i-au fost alocaţi prin sistemul de cote, el a răspuns că „România ştie un lucru foarte bine: apetitul pentru a veni în ţări ca România, Bulgaria, chiar Croaţia şi Slovenia este încă scăzut, ţinta lor este alta”.

Totuşi, a subliniat el, ‘ar fi o chestiune care ar dezonora istoria acestei ţări’, dacă România nu i-ar prelua măcar pe acei refugiaţi pe care îi poate gestiona.

La rândul ei, eurodeputata PSD Viorica Dăncilă a spus că „România trebuie să fie parte a regulilor europene, dar eu cred că nu suntem pregătiţi pentru un număr atât de mare pe cât se preconizează”.

Citeste si:  Evoluţie în creştere la aproape o oră de la debutul tranzacţiilor la bursa de la Bucuresti

O opinie oarecum atipică are Renate Weber, singurul eurodeputat cu care am discutat care şi-a exprimat convingerea că România poate integra câteva mii de solicitanţi de azil.

„Există nişte coaliţii făcute în care sunt implicate şi autorităţi şi ONG-uri şi nu cred că vreo câteva mii de persoane ar fi problema. Eu ştiu, pe de altă parte, o iniţiativă în care m-am implicat de la început în care era vorba de adusul unor copii din Ucraina cărora, undeva în nordul ţării, să le asiguri şi casă, şi şcoală, şi să ştiţi că nu e foarte simplu pentru că din punct de vedere legal fiecare trebuie să aibă un statut bine determinat”, a spus Renate Weber.

Ea a adăugat că, fără a discuta direct aspectul cu reprezentanţii abilitaţi ai autorităţilor române, i s-a părut că acestea sunt pregătite pentru o astfel de posibilitate.

„Acum sigur că depinde foarte mult unde duci oamenii aceia. Statele nu trebuie să vină cu restricţii privind locurile în care trebuie să lucreze. Dacă printre refugiaţii ăia care vin la tine ai medici foarte buni, ar fi bine să nu-i trimiţi să muncească în agricultură, că e păcat. Ideea ar fi să câştige ambele părţi, şi statul în care vin, şi ei. Și sunt state care practică astfel de restricţii sau nu le recunosc calificările”, a precizat Weber.

Nu în ultimul rând, eurodeputatul Iuliu Winkler a subliniat în context necesitatea ca românii din Parlamentul European să aibă o poziţia naţională în discuţia despre cote.

„Dincolo de grupurile politice, cei 32 de parlamentari care vin din România trebuie să aibă o poziţie naţională unită. Deocamdată nu s-a întâmplat acest lucru. Votul din septembrie pe propunerea despre cote în PE a arătat patru grupuri între parlamentarii europeni. Culmea este că noi de acasă avem o poziţie concretă, pentru că şi preşedintele (Klaus) Iohannis şi prim-ministrul de atunci au spus că nu acceptăm cotele obligatorii. Acest lucru nu s-a reflectat aici, din păcate. Ar fi poate foarte bine, chiar dacă este an electoral, să existe momente din acestea cruciale în care noi să ne situăm pe aceleaşi poziţii„, a afirmat Winkler.

Mai multe măsuri de securitate sau mai multă cooperare între state?

Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru spune că asocierea fluxurilor de migranţi şi refugiaţi cu terorismul este una forţată şi aduce argumentul conform căruia procentul persoanelor asociate actelor de acest gen este unul redus în totalul celor care vin în Europa.

„Directorul Europol (Rob Wainwright — n.r.) vorbea de un număr de circa 200 de persoane asociate acestor fluxuri în total şi numai de 1-2 cazuri explicite de terorişti, inclusiv cazul de la Paris. În schimb, Europa este confruntată cu o componentă internă teroristă mult mai mare, respectiv a doua sau a treia generaţie de cetăţeni europeni care au fost radicalizaţi, au fost recrutaţi, s-au dus la antrenamente în Orientul Apropiat, mai ales în Siria şi Irak, şi au venit în Europa şi au comis atentate”, a declarat Boştinaru.

El a adăugat că disponibilitatea statelor membre de a-şi pune în comun capabilităţile de combatere a terorismului „rămâne în continuare extrem de precară”.

„Chiar dacă s-au creat bănci de date, chiar dacă e un progres în materie, pot să vă asigur că la momentul când discutăm disponibilitatea unor state în aşa-numitul intelligence sharing rămâne scăzută. Unele din cele mai retincente state în a practica intelligence sharing rămân Franţa şi Belgia, statele confruntate cu cele mai mari probleme”, a afirmat Victor Boştinaru.

Pe de altă parte, eurodeputatul Ioan Mircea Paşcu subliniază că „nici măcar unul nu este acceptabil”, referindu-se la teroristul implicat în atentatele de la Paris. El acuză, în acelaşi timp, faptul că în problema terorismului UE este reactivă, aflându-se „tot timpul cu un pas în urmă”.

Problema este că noi mereu acţionăm în termenii atacului care a fost. Și luăm măsuri pentru atacul care a fost şi pentru care nu am luat măsuri înainte. Cu alte cuvinte, noi suntem tot timpul cu un pas în urma oamenilor ăstora. Când am întrebat de ce reacţionăm la modul acesta şi facem viaţa mizerabilă la milioane de oameni mi s-a răspuns că nici nu ştiu câte atacuri au reuşit să prevină înainte, că ei gândesc, anticipează, şamd. Adevărul este că nu prea anticipează”, a spus Paşcu, referindu-se la măsurile de securitate în aeroporturi.

La rândul ei, eurodeputata PSD Viorica Dăncilă spune că statele UE nu trebuie „să răspundă la ură cu ură” şi să considere că toţi refugiaţii sunt persoane care pot comite acte de terorism. Ea subliniază că este important ca perspectiva umanitară să primeze, „dat fiind că printre refugiaţi se află foarte multe femei şi copii care sunt victime ale acestui conflict”.

„Nu trebuie să-i privim ca pe nişte cifre care trebuie repartizate în anumite state membre indiferent dacă acolo sunt sau nu sunt soluţii pentru refugiaţi”, a adăugat eurodeputata PSD.

Ea a prezentat în contextul discuţiei despre categoriile vulnerabile de refugiaţi cazul Suediei, care a înregistrat în 2015 cel mai mare număr de solicitanţi de protecţie internaţională pe cap de locuitor, respectiv 11.503 la un milion de locuitori. În martie 2016 Suedia a primit 170.000 de solicitanţi, dintre care 73.500 de copii.

Este îngrijorătoare ‘creşterea numărului de minori, în special al minorilor neînsoţiţi care au nevoi speciale’ legate de îngrijiri medicale, locuinţă, educaţie, a spus Viorica Dăncilă, subliniind că pe lângă factorii de securitate şi economic trebuie luat în considerare şi cel umanitar.

Declaraţii pe propria răspundere pentru refugiaţi?

Eurodeputatul PSD Victor Boştinaru a propus recent în cadrul noului document de poziţie al grupului S&D din PE privind refugiaţii şi migranţii impunerea unor declaraţii obligatorii cu valoare legală pentru nou-veniţii în UE.

Citeste si:  Codruţa Kovesi: Procesele se soluţionează greu în instanţe din cauza legislaţiei

Boştinaru a explicat că este vorba despre o declaraţie obligatorie pe care fiecare migrant sau refugiat ar semna-o în aşa-numitul hotspot şi prin care acesta şi-ar asuma „caracterul laic şi secular al societăţii şi al statelor europene”, s-ar angaja să nu se implice sub nicio formă în prozelitism de natură religioasă sau în activităţi de radicalizare-recrutare definite ca atare de legislaţia statului membru, să respecte integral cadrul constituţional, instituţional şi legal din ţara unde urmează să fie relocat şi, în egală măsură, să se implice doar în activităţi politice legal recunoscute de statul sau statele respective.

Nu în ultimul rând, declaraţia obligatorie prevede şi acceptarea „explicită şi necondiţionată” a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Iniţiatorul propunerii afirmă că toţi cei care vin să se integreze în sistemul nostru de valori, „trebuie să respecte necondiţionat acest sistem de valori, aşa cum cerem şi cetăţenilor noştri să facă acelaşi lucru”. De asemenea, ei „trebuie să fie conştienţi că orice încălcare a acestor reguli va avea o consecinţă imediată şi anume expulzarea”.

Pe de altă parte, eurodeputata Renate Weber priveşte propunerea lui Victor Boştinaru cu scepticism.

„În opinia mea astea sunt iniţiative care nu pot avea eficienţă”, a spus ea, referindu-se la faptul că nimic nu împiedică un migrant sau refugiat care a semnat o astfel de declaraţie pe propria răspundere într-o bună zi să acţioneze total diferit în ziua următoare.

Acordul cu Turcia, o soluţie cu viitor incert

Între timp, singura soluţie găsită de UE la criza refugiaţilor, acutizată şi de temerile privind infiltrarea fluxurilor de către terorişti, acordul UE-Turcia, pare una cu viitor incert, în condiţiile în care Ankara cere cu insistenţă liberalizarea regimului de vize pentru a continua aplicarea sa, iar UE insistă în continuare că Turcia trebuie să îndeplinească toate condiţiile.

Aplicarea acordului cu Turcia „e un câştig evident pentru UE, pentru că din martie până acum numerele au scăzut foarte mult”, a spus Ioan Mircea Paşcu. „Chestiunea este că dacă ei renunţă la acordul ăsta şi vor da drumul la graniţe iar vom avea o problemă mare”, a adăugat vicepreşedintele Comisiei AFET a PE.

Întrebat dacă în opinia sa liberalizarea regimului de vize de scurtă şedere pentru cetăţenii turci va deveni realitate până în toamnă, Marian-Jean Marinescu a răspuns negativ.

„După părerea mea nu va trece de Parlament. Dacă Comisia va spune că cele 72 de condiţii sunt îndeplinite, atunci noi vom vota. Altfel nu cred că se va întâmpla acest lucru”, a dat asigurări vicepreşedintele grupului PPE.

În acest context, afirmă de această dată vicepreşedintele PE Ioan Mircea Paşcu, este de înţeles afirmaţia recentă a noului ministru turc al afacerilor europene, potrivit căruia UE nu reprezintă singura opţiune pentru Turcia.

Discutând geostrategic, Turcia, nu de azi de ieri, ci de mai multă vreme are şi alte opţiuni. Asocierea ei spre zona Golfului, de pildă, sau dincolo, spre Asia de Est, pentru că o avantajează geografia, sunt chestiuni care rămân”, a spus Paşcu.

La rândul ei, eurodeputata Renate Weber s-a declarat deranjată de faptul că problema liberalizării vizelor pentru cetăţenii turci a devenit „parte a unui şantaj”.

„Nu ştiu ce se va realiza cu acest acord. Pentru că Erdogan credea că această liberalizare poate fi gata de mâine. Procesul la noi însă este de 2 ani de zile până intră în vigoare. La fel şi cu banii, este un proces birocratic rău să eliberezi banii ăia. Nu am foarte multă încredere în acest acord cu Turcia, dar multe voci din Parlamentul European susţin că e o rezolvare măcar parţială, nu ştiu pe câţi ani, dar mie mi se pare că ne-am dat legaţi lui Erdogan”, a afirmat eurodeputata independentă din grupul ALDE.

Programe şi proiecte în ţările-sursă

Este strategia pe termen lung asupra căreia sunt de acord eurodeputaţii români din principalele grupuri din PE, PPE şi S&D. Potrivit eurodeputatului UDMR Iuliu Winkler, criza refugiaţilor din 2015 este una care va dura până la 15-20 de ani, fiind o situaţie „pentru care UE trebuie să-şi construiască politici pe termen lung”.

„S-a văzut că UE nu a avut resurse instituţionale şi pe alocuri nici voinţa de a se implica mai mult în stabilizarea regiunilor de unde provin fluxurile de refugiaţi, ţinând cont că avem de a face cu crize persistente generate de instabilitate, conflicte de naturi diverse şi cu actori locali, regionali şi globali implicaţi în conflictele respective”, a explicat Victor Boştinaru una dintre cauzele crizei refugiaţilor.

Este tocmai ceea ce trebuie schimbat în anii următori, crede eurodeputatul Iuliu Winkler.

„Avem nevoie de proiecte şi programe care să fie îndeplinite în regiunile de conflict, fie că vorbim de Orientul Mijlociu, fie că vorbim de Africa. Acolo unde se creează valurile migratorii. Pentru că problema ar putea fi atenuată ridicând nivelul de trai în aceste zone”, a spus Winkler.

Între timp, arată Marian-Jean Marinescu, o soluţie ar putea fi blocarea coastelor Africii de Nord, chiar cu încălcarea apelor teritoriale, în interesul salvării de vieţi omeneşti.

„Trebuie blocate coastele Africii de Nord. Într-un fel s-a făcut o încercare să se arate că se poate, cu nave NATO în cazul Greciei. După părerea mea, indiferent ce se întâmplă cu tratatele internaţionale, cu încălcarea apelor teritoriale, trebuie încercat acest lucru pentru salvarea vieţilor refugiaţilor. Ca să le salvezi viaţa, cea mai bună metodă ar fi să-i blochezi acolo. Până la urmă şi faptul că ajung în Europa traversând nu ştiu câte ţări e o încălcare a tratatelor. Sunt cifre conform cărora între 600.000 şi 1.200.000 de milioane de refugiaţi în Libia care sunt pregătiţi să treacă în Europa”, a avertizat vicepreşedintele grupului PPE în PE. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata