Voturile pro-Brexit, destinate unei poziţionări mai bune în UE a Marii Britanii?

0

Voturile pentru ieşirea din UE ar putea fi o manevră excelentă pentru negocieri: ele ar obliga UE să se reformeze în fine, potrivit CourrierInternational.com, care citează publicaţia britanică Sunday Times.

Danemarca şi-a obţinut scutirile de la unele plăţi către UE după ce a respins tratatul de la Maastricht, iar Suedia — dreptul de a nu se alătura zonei euro. De fiecare dată, anumite ţări se lăsau intimidate, dar în final Bruxelles-ul accepta să negocieze.

„De ce nu ar proceda şi Londra la fel?”, se întreabă Sunday Times în ultima sa ediţie înaintea referendumului din 23 iunie.

Când un stat membru arată că nu se mai lasă împins spre măsuri de austeritate, UE este gata să negocieze, constată acelaşi ziar britanic.

După un vot în favoarea Brexit, UE va fi deci desigur mai înclinată să satisfacă cererile UE, presupune jurnalul. Începând prin a acorda o urgenţă veritabilă stopării imigraţiei sosite din alte ţări europene — şi nu restricţionarea condiţionată pe care David Cameron a obţinut-o în cursul negocierilor în februarie. Jurnaliştii britanici amintesc că David Cameron acceptase „‘fără luptă cererea Angelei Merkel de a avea un drept de veto faţă de o încetinire temporară a imigraţiei’.

Or, după un vot pentru Brexit, UE va trebui să se arate mai receptivă. Pentru Uniune, ‘acest tip de încetinire nu va fi decât un preţ modest plătit pentru a ne păstra la bordul navei'”, presupune ziarul britanic.

Apoi, chiar un vot pentru Brexit nu-l va obliga pe Cameron să înceapă imediat procedura pentru ieşirea din UE, prevăzută prin art. 50 al tratatului asupra UE:

„Dacă votul pentru ieşirea din UE învinge, premierul nu va invoca obligatoriu procesul de separare. Dacă noi votăm ‘Out’ joi, iar apoi amânăm aplicarea articolului 50, mai putem rămâne în cadrul Pieţei comune încă mulţi ani”, conform acestuia.

Potrivit aceluiaşi ziar, Brexit este ocazia pentru a determina UE să se reformeze pentru binele său: „‘Acest referendum va fi poate cea mai bună ocazie pentru a stopa proiectul european de centralizare. Acesta este un drum care nu este nici în interesul nostru, nici în cel al Europei. ‘Votaţi pentru Brexit!’ nu înseamnă să-ţi respingi prietenii, ci să pledezi pentru reforme reale'”, susţin jurnaliştii de la Sunday Times.

Cu două zile înaintea referendumului care urmează să decidă asupra apartenenţei britanice la UE, nu este lipsit de interes de amintit care au fost marile etape ale evoluţiei relaţiilor între Regatul Unit şi clubul celor 28, aminteşte AFP.

9 august 1961: prima candidatură pentru aderare a Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană (CEE), predecesoarea UE, depusă de premierul conservator Harold Macmillan.

14 ianuarie 1963: primul veto al generalului de Gaulle faţă de intrarea Regatului Unit în CEE. El îi va opune şi un al doilea veto în 27 noiembrie 1967.

1 ianuarie 1973: Regatul Unit intră în CEE, în acelaşi timp cu Irlanda şi Danemarca.

5 iunie 1975: în cursul unui referendum asupra apartenenţei ţării lor la CEE, britanicii votează ‘DA’ în procent de 67 %.

30 noiembrie 1979: premierul conservator Margaret Thatcher cere o reducere a participării britanice la bugetul european, cunoscută sub faimoasa expresie ‘I want my money back’ (Îmi vreau banii înapoi), ceea ce şi obţine în 1984.

20 septembrie 1988: discursul de la Bruges în care Margaret Thatcher se opune oricărei evoluţii federale a construcţiei europene.

7 februarie 1992: semnarea tratatului de la Maastricht, al doilea act fundamental al construcţiei europene după Tratatul de la Roma în 1957. Regatul Unit beneficiază de o clauză de scutire („opt-out”) care îi permite să nu se alăture monedei unice.

23 iulie 1993: premierul conservator John Major obţine cu greu din partea Parlamentului ratificarea tratatului de la Maastricht după ce ameninţase că demisionează.

20 aprilie 2004: premierul laburist Tony Blair, eurofil, îşi anunţă intenţia de a organiza un referendum asupra Constituţiei europene, care însă nu va mai avea loc în urma unui ‘NU’ rostit de francezi şi danezi faţă de textul respectiv.

23 ianuarie 2013: în cursul unui discurs, premierul conservator David Cameron promite un referendum asupra apartenenţei ţării sale la UE dacă Partidul Conservator câştigă alegerile legislative în 2015.

22 mai 2014: partidul eurofob şi antiimigraţie UKIP câştigă 26 % din voturi în alegerile europene, obţinând 24 de locuri în Parlamentul European.

7 mai 2015: conservatorii câştigă alegerile cu o mică majoritate absolută. Legea care prevede organizarea referendumului până la sfârşitul anului 2017 este adoptată înaintea Crăciunului.

20 februarie 2016: David Cameron anunţă că referendumul va avea loc în 23 iunie 2016, după ce făcuse cunoscut în ajun un acord asupra reformelor pe care le va cere în cursul unui summit Bruxelles-ului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.