Madagascar – o paletă de peisaje de o diversitate impresionantă

0

Relief şi biodiversitate

Madagascar este a patra insulă ca mărime din lume, după Groenlanda, Noua Guinee şi Borneo şi cuprinde insula Madagascar, separată de Sud-Estul Africii prin Canalul Mozambic, şi mai multe insule periferice mici.

Ziua naţională a Republicii Madagascar este sărbătorită la 26 iunie, marcându-se astfel data proclamării independenţei faţă de ocupaţia franceză, de sub care a ieşit în 1960. Unul dintre elementele originale ale Madagascarului este varietatea reliefului şi clima favorizând biodiversitatea unei flore şi faune unice la nivel mondial.

Atât izolarea geografică a Madagascarului, cât şi relieful şi climatul variat au favorizat dezvoltarea unei flore şi faune unice la nivel mondial. Relieful variat care împarte insula în trei fâşii (o fâşie de coastă, în est, o fâşie cu platouri înalte în centru şi o fâşie cu platouri mai joase şi de câmpie în vest), precum şi reţeaua extinsă de fluvii, mai ales în partea de est, contribuie la existenţa biodiversităţii din această ţară.

Madagascar

Climatul propice biodiversităţii împarte Madagascarul în cinci zone climatice: climă de tip tropical, cu temperaturi care variază între 15 şi 37 grade Celsius şi ploi abundente, întâlnită în perioada decembrie-aprilie, în nord şi nord-vest; clima tropical-umedă, cu alizee şi cicloane devastatoare, întâlnită între lunile ianuarie şi martie, pe coastele de est şi de sud-est; clima din vestul Madagascarului, cu temperaturi cuprinse între 10 şi 37 de grade Celsius, care este mai puţin ploioasă şi dominată de savana; climă de tip subtropical cu ploi estivale dominante şi temperaturi anuale medii de 20 de grade, întâlnită în centrul insulei, la o altitudine de circa 1200-1500 metri; climă subdeşertică (de la minus 6 la 40 grade Celsius) uscată şi cu ploi rare, în extremitatea sudică a Madagascarului, menţionează site-ul webcitation.org, în articolul „Madagascar as a model region of species diversification”.

Madagascar -05

În prezent încă se mai descoperă noi specii de mamifere în insulă, astfel încât în ultimii 15 ani s-au identificat cel puţin 41 de mamifere, 61 de reptile, 69 de amfibieni, 17 specii de peşti, 42 de nevertebrate şi 385 de plante noi. Printre acestea se numără şi Microcebus berthae, cel mai mic primat din lume, un lemurian de 10 centimetri, Furcifer timoni, un gecko care îşi poate schimba culoarea sau Calumma crypticum, un cameleon cu un bot neobişnuit de lung etc.

Biodiveristatea din această zonă este însă fragilizată de agricultură. Agricultura este practicată de către malgaşi pe terenuri despădurite, suprafeţe de pădure arse, destinate diverselor culturi. Malgaşii sunt locuitorii Madagascarului, numiţi astfel după denumirea anterioară a ţării (Republica Malgaşă).

Madagascar -03

Fauna marină este în egală măsură foarte bogată, deşi încă foarte puţin cunoscută, în timp ce avifauna Madagascarului cuprinde 294 de specii, dintre care 107 endemice (care trăiesc doar pe o anumită arie geografică). În ceea ce priveşte amfibienii, pe insulă pot fi găsite în prezent circa 247 de specii, dintre care 245 sunt endemice, potrivit www.maxisciences.com.

Madagascar -01

Cu recife de corali, plaje de nisip fin, alei de baobabi, jungle acvatice, savane etc, Madagascar prezintă o paletă de peisaje de o diversitate impresionantă. Coasta de nord-vest este protejată de o barieră de corali ca un atol, în timp ce litoralul oriental este o reţea de faleze înconjurate de arbori giganţi.

Suprafaţa ariilor protejate ale insulei a crescut treptat începând cu 2003, printre aceste numărându-se: coridorul forestier Fandriana-Vondrozo, complexul de lacuri, râuri şi zone umede din Mahavavy-Kinkony (nord-vest: Râul Mahavavy, Lacul Kinkony, Pădurea Tsiombikibo, Baia Boeny Aranta etc), pădurea uscată centrală din Menabe (sud-est).

Madagascar -02

Un adevărat simbol pentru Madagascar, Arborele călătorului (Ravenala madagascariensis) seamănă cu un palmier, din vârful tulpinii deschizându-se un evantai gigantic de frunze lungi de 3-4 metru şi late de 1 metru, la început întregi, apoi divizate în lacinii (diviziuni ale frunzei) neregulate. Tecile frunzelor sunt concave, dispuse în acelaşi plan şi strânse unele într-altele, formând un rezervor în care se acumulează apă de ploaie, potrivit site-ului cyd.ro.

Muzica

Grupaţi în 18 etnii şi 22 regiuni, malgaşii sunt cunoscuţi pentru creativitatea lor, mai ales în muzică.

Deşi îndepărtată din punct de vedere geografic de circuitele internaţionale, muzica din Madagascar, a început să devină cunoscută la nivel internaţional, atât prin componenta sa tradiţională (world music), cât şi prin cea modernă (jazz, jazz world, gospel, metal, hip-hop, soul etc).

Muzica tradiţională malgaşă a beneficiat de-a lungul timpului de o publicitate internaţională prin intermediul unor reprezentanţi de marcă din Madagascar: Rakoto Frah (1923-2001), Mama Sana (1900-1907), Sylvestre Randafison (1928-2003) etc. Și în prezent, numeroşi reprezentanţi ai muzicii malgaşe, recunoscuţi la nivel internaţional, se află în străinătate şi promovează specificitatea muzicii din această ţară. Dintre aceştia îi amintim pe acordeonistul Régis Gizavo şi chitaristul D’Gary, care reprezintă muzica tradiţională din Sud, chitaristul Eric Manana, vocalistul Kilema etc.

Madagascar -06

Acest gen de muzică este foarte bogat, cunoscând stiluri specifice care variază în funcţie de regiune: tsapiky (sud), mangaliba (sud), zafindraony (centru), ba gasy sau hira gasy (centru), basesa (est), kawitry (nord), goma (nord), haintso-haintso (în toate regiunile), kidodo (centru).

Hira gasy (”hira” înseamnă cântec; ”gasy” înseamnă malgaş) este unul dintre cele mai cunoscute stiluri de muzică tradiţională, sub umbrela genului fiind reunite cântece folclorice care au devenit populare în timpul Regelui Andrianampoinimerina, conducătorul Regatului Imerinei (1787—1810). Regele obişnuia să ofere un spectacol animat, mai ales de cântăreţi sau „mpihira gasy”, care se numeau pe atunci „mphiran’Andriana” (cântăreţii regelui), cu scopul de a atrage mulţimile şi a le anima înaintea pronunţării discursului său politic (kabary).

Textele acestor „hira gasy” povestesc despre viaţa de zi cu zi, în timp ce cântecele sunt mai degrabă hazlii şi sunt acompaniate de instrumente muzicale cum ar fi lokanga (instrument cu coarda din bambus), trompete, flauturi, saxofoane, acordeoane şi tobe, potrivit site-ului madagascar.ro.

La capitolul muzică contemporană, muzica improvizată (jazz, world jazz şi blues) este deocamdată singura care beneficiază de un festival anual internaţional, intitulat sugestiv „Madajazzcar”. Festivalul a primit în 2011 trofeul internaţional de Jazz, Django d’Or, menţionează site-ul madajazzcar.mg.

De altfel, numeroşi muzicieni malgaşi de jazz, cu recunoaştere internaţională, se revendică tot de la muzica malgaşă tradiţională, contribuind astfel la reînnoirea formelor ritmice şi melodice tradiţionale pe care o promovează peste tot în lume: Jeannot et Lalao Rabeson (pian şi voce), Serge et Nivo Rahoerson (pian şi voce), Tony Rabeson (baterist), Arly Rajaobelina (pian), Sylvian Marc (bass), Julio Rakotonanahary (bass şi voce), Solorazaf (chitară şi voce) etc.

Cu privire la muzica clasică, compozitorul francez Raymond Loucheur (1899-1979) a scris, în 1946, o „Rapsodie malgaşă”, care utilizează teme folclorice. Cu acest gen de muzică suprinzător şi îndrăzneţ, există chiar şi o înregistrare a Orchestrei naţionale a Radiodifuziunii franceze, sub bagheta dirijorului Georges Tzipine (1956). (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.