Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

0

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi de Biserica Ortodoxă la 29 iunie.

Biserica a hotărât ca cei doi Apostoli să fie cinstiţi în aceeaşi zi deoarece în aceeaşi zi şi în acelaşi an au pătimit moarte martirică la Roma, la 29 iunie 67, în timpul împăratului Nero.

Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat prin tăierea capului, întrucât era cetăţean roman şi avea dreptul la o moarte mai demnă, care să nu fie asemănătoare cu moartea sclavilor.

Sfântul Apostol Petru a fost fratele Sfântului Apostol Andrei şi pescar ca toţi cei din familia lui.

Numele său iudeu era Simon, nume pe care Iisus îl schimbă în Chifa sau Petru, adică piatră, aşa cum spune Sfântul Evanghelist Ioan — „Și l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru) (Ioan 1, 42).

Sfântul Apostol Petru este martor, împreună cu Iacov şi Ioan, la Schimbarea la Faţă a lui Hristos, pe muntele Tabor. Când Iisus îi întreabă pe apostoli cine cred ei că este El, Petru răspunde: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16).

S-a lepădat de Fiul lui Dumnezeu în noaptea în care Mântuitorului a fost dat în mâna gărzilor.

„Cu rânduiala lui Dumnezeu a fost lăsat să se lepede de Hristos de trei ori, în vremea patimii Sale, din trei pricini: pentru a se smerii mai mult, pentru a plânge mai cu amar în toată viaţa sa (Matei 26, 27) şi pentru a avea mai multă milă de cei păcătoşi, fiind foarte aprins pentru Hristos„, arată arhimandritul Ilie Cleopa (vol. ”Predici la Praznice Împărăteşti şi la Sfinţii de peste an”).

După Înviere însă, Hristos i-a încredinţat Sfântului Apostol Petru păstoria celor care vin la El, ca semn că i s-a iertat păcatul său.

În ziua Cincizecimii, Sfântul Apostol Petru vorbeşte plin de Duhul Sfânt mulţimilor adunate la Ierusalim, dovedind că Iisus este Mesia cel aşteptat. Ca rezultat al predicii lui, în acea zi s-au botezat primii trei mii de oameni, întemeindu-se astfel prima comunitate creştină.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Galatia, Asia Proconsulară, Bitinia şi Roma. În anul 50 a participat la Sinodul Apostolilor din Ierusalim, unde s-a hotărât ca cerinţele rituale ale religiei mozaice să nu fie obligatorii pentru creştinii proveniţi dintre păgâni.

Sfântul Apostol Pavel era tot evreu de neam, născut în Tarsul Ciliciei (Turcia de astăzi), care mai înainte de a crede în Hristos se numea Saul.

Supranumit „Apostolul neamurilor”, Pavel a fost apostolul care a avut cea mai amplă şi fructuoasă misiune evanghelizatoare. După studii făcute la şcoala rabinului Gamaliel, Saul s-a arătat ca un prigonitor de temut al creştinilor, plin de zel pentru legea mozaică.

În urma unei revelaţii de pe drumul Damascului, când Iisus îi apare într-o lumină orbitoare şi îi spune: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?”, s-a convertit la creştinism, după care şi-a început misiunea de apostol „mai pe urmă chemat”.

În cele trei călătorii misionare ale sale, Sfântul Apostol Pavel a adus la credinţă mulţimi de păgâni, întemeind biserici în toate marile oraşe din spaţiul asiatic şi de răsărit al Imperiului Roman.

Propovăduirea sa a provocat o mare revoltă, astfel Sfântul Apostol Pavel a fost acuzat la procuratorul Iudeii de trădare. În urma acestui fapt, a fost întemniţat vreme de doi ani, după care, pentru a scăpa de judecata Sinedriului, a făcut apel la Cezar, în calitatea lui de cetăţean roman.

Ajuns la Roma, a rămas captiv vreme de doi ani, timp în care şi-a continuat lucrarea de propovăduire a Evangheliei şi de întărire a comunităţii creştine de acolo.

În anul 67, în timpul lui Nero, a fost decapitat la Roma, în aceeaşi zi în care Sfântul Apostol Petru era crucificat. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.