Profilul de colectare în România a rămas la fel de problematic și în 2017

0

Euler Hermes a publicat raportul “Scorul complexității colectării și evaluarea anului 2017” ce are ca scop susținerea persoanelor cu putere de decizie atunci când tranzacționează pe plan internațional. Europa de Vest reprezintă un exemplu pentru restul lumii, Suedia, Germania și Irlanda fiind printre cele mai puțin complexe țări în ceea ce privește colectarea datoriilor.·         La capătul opus al spectrului, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Malaezia sunt trei dintre cele mai complexe țări în ceea ce privește colectarea datoriilor internaționale.  

Euler Hermes este liderul pieței pentru serviciile de colectare a datoriilor, clasat pe primul loc de clienți. Peste 1.75 miliarde de euro sume restante au fost plasate către noi în 2017 și peste 303.000 de dosare plasate pentru colectare. Cea mai mare sumă colectată dintr-un caz a fost de 45 milioane de euro de la un debitor din Rusia, mărfurile au fost restituite în întreaga lume pentru revânzare, pentru o recuperare eficientă. Cea mai mică plată a fost de 47.60 euro, datoria principală. Cea mai rapidă colectare a fost la 7:14 minute după deschiderea cazului. Debitorul a trimis banii în timpul convorbirii telefonice cu colectorul prin intermediul serviciilor bancare online. Suma fiind aproximativ 1.600 de euro.

Ediția din 2018 a indicelui de complexitate al Colectării de creanţe Euler Hermes are scopul de a măsura complexitatea colectării în 50 de țări, prin intermediul a trei criterii: practicile locale de plată, eficacitatea procedurilor de recuperare înainte de insolvabilitatea debitorului, precum și existența unui sistem eficient de procedură colectivă. Rezultatul este o viziune a aranjamentelor de recuperare pentru o anumită țară, care ajută companiile în decizia lor de a exporta. În timp ce media globală este de 51 pe o scară de la 0 la 100, Europa de Vest iese în evidență atunci când vorbim de simplificarea vieții companiilor care încearcă să își recupereze creanţele. Suedia (30), Germania (30) și Irlanda (31) ocupă podiumul țărilor cu cea mai puţin  complexă procedură de recuperare a creanţelor.

Suedia și Germania sunt exemple, deoarece aceste țări obțin cele mai bune scoruri în cele trei domenii analizate: practicile locale de plată, eficacitatea procedurilor de recuperare în procedurainsolvenței debitorului și existența unui sistem eficient asupra procedurilor colective. Europa de Vest are, de asemenea, numeric şi procentual cele mai multețări din categoria cea mai favorabilă din clasament: din cele 16 țări din Europa de Vest citate în studiu, 14 sunt printre țările cu cea mai mică rată de colectare la nivel mondial. Excepțiile sunt Grecia și Italia, ambele clasificate în următoarea categorie: nivel ridicat de complexitate.

Deși reglementările românești privind plățile întârziate sunt mai exigente decât normele U.E., comportamentul de plată al companiilor naționale rămâne unul problematic.

Directiva 2011/7 /UE, care prevede că plățile în U.E. trebuie făcute în termen de 60 de zile, a fost transpusă în legislația română prin Legea 72/2013 din 5 aprilie 2013 (Legea 72), modificând astfel Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 (OG 13). Regulile din România sunt mai stricte decât cerințele U.E.: ca regulă generală, plata trebuie să aibă loc în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, atât timp cât condițiile de plată să nu depășească 60 de zile calendaristice.

Clauzele abuzive ar fi considerate nule de drept. În plus, părțile sunt libere să convină cu privire la aplicarea dobânzii legale penalizatoarepentru întârzieri în efectuarea plăților. În raporturile dintre profesionişti dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale. Ca regulă generală, dobânzile de întârziere se aplică începând de la data scadenței și poate crește după 30 de zile calendaristice. În practică însă, dobânda este adesea calculată atunci când începe o acțiune în instanță sause semnează un acord de plată.

Procedurile judiciare sunt lungi și costisitoare, prin urmare, utilizarea arbitrajului sau a procedurii somaţiei europene de platămerită să fie luat în considerare, deoarece atât arbitrajul, cât și deciziile pronunțate în țările UE sunt destul de aplicabile. Chiar daca sunt costisitoare, in ultimul timp se recurge tot mai mult la metode alternative de soluționare a litigiilor, deoarece ele oferă un mijloc important de a evita procedurile îndelungate păstrând în același timp confidențialitatea.

Înainte de a demara acțiunile juridice de orice fel, este totuși esențial să se efectueze acțiuni prealabile temeinice pentru recuperarea creanţelor pe cale amiabilă. Într-adevăr, odată cu trecerea timpului, este posibil ca rău platnicii să devină insolvabili. În astfel de cazuri, recuperarea datoriilor devine practic una imposibilă.

Insolvența din România se referă la incapacitatea debitorului de aîși îndeplini obligațiile sale prezente și viitoare creditorilor săi. Procedurile de insolvență sunt guvernate de Legea 85/2014 care a înlocuit fosta Lege 85/2006 privind procedura reorganizarii judiciare și a falimentului. Procedurile de insolvență pot fi inițiate de datorii care dețin unul sau mai mulți creditori în valoare mai mare de 45.000 lei, cu condiția ca datoriile sunt certe, lichide și ca cel puțin 90 de zile să fi trecut de la data scadenței. De asemenea, un motiv pentru neplata debitorului trebuie să fie lipsa de lichidități (cererea de inițiere poate fi respinsă în cazul în care debitorul poate dovedi disponibilitatea de numerar sau că datoria nu este certă, lichidă și exigibilă).

În cazul în care părțile urmăresc să păstreze confidențialitatea, Legea 85/2014 privind aranjamentele preventive (concordat preventiv) permite recuperarea unei societăți debitoare în afara procedurilor de insolvență, cu consensul creditorilor săi. Negocierile pot fi inițiate de către creditori și nu pot dura mai mult de 60 de zile (la care alte 60 de zile pot fi adăugate pentru a vota oferta de concordat preventiv). Oferta din cadrul Concordatului preventivtrebuie să fie votată de creditori care dețin cel puțin 75% din revendicări.

Negocierea oportunităților de soluționare amiabilă constituie întotdeauna o alternativă puternică la procedurile judiciare care, deoarece, atunci când părțile sunt aduse în fața instanțelor din România, formalitățile tind să fie excesiv de lente și costisitoare.

Un prim pas în acțiunea legală este inițierea unei somațiiprin care este reamintită obligația debitorului de a plăti datoriile, împreună cu dobânzile de întârziere (așa cum s-a convenit prin contract) în termen de 15 zile. Începând cu 2013, în cazul în care debitorul nu reușește să plătească sau să răspundă lasomaţie, creditorul poate solicita pe cale legală emiterea unei Ordonanțe de Plată de la instanța de judecată. În cazul în care debitorul contestă datoria în fața instanței prin procedura Ordonanței de plată, cererea va fi respinsă, iar creditorul are dreptul să acționeze în instanță, pe calea dreptului comun. În acest caz, debitorul are în mod normal 25 de zile pentru a depune Întâmpinare(termenul poate fi scurtat de către judecător).

Instanța va organiza proceduri specifice, prin fixarea unor termene de judecată, astfel încât argumentele și probele părților să poată  fi luate în considerare înainte de luarea unei decizii. În teorie, instanțele ar trebui să încurajeze părțile să ajungă la un compromis, dar astfel de proceduri nu au loc în mod eficient. Instanțele din România vor acorda, în mod normal, remedii sub formă de daune compensatorii. În plus, întârzierile procedurale sunt sancționate prin amenzi civile, în sume fixe, si se acordă și compensații  pentru daunele cauzate de întârziere.

Cuantumul amenzilor este stabilit prin Codul de procedură civilă (între 50 lei și 1.000 lei), în timp ce valoarea compensației ar trebui să fie dovedită de către creditor. În general, cererile de Ordonanță de plată sunt soluționate în termen de 90 de zile, cu toate că această durată depinde de faptul dacă debitorul depune o cerere reconvențională sau nu, în cazul în care Curtea acordă amânări sau nu sau în cazul în care debitorul formulează cerere în anulare la decizia instanței de judecată. Procedurile de executare ar trebui să ia între trei și șase luni, dar necesită mai mult timp (în unele cazuri, mai mult de un an). Pentru litigii transnaționale în care legea aplicabilă este română, termenii pot fi mai lungi.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.