Marile companii și-au redus semificativ investițiile în 2018 și au produs pe stoc

Marile companii, cu rol esențial în dinamica mediului de afaceri local, și-au redus semnficiativ investițiile în 2018, au produs pe stoc și încearcă să colecteze cât mai eficient banii din piață, arată o analiză a economistului Iancu Guda, președintele Analistilor Financiar-Bancari.

Sintetizând comportamentul financiar al celor mai mari 1.000 de companii active în România în anul 2018, prin raportarea dinamicii acestora la evoluția din ultimul deceniu, analistul a constatat o curățenie a bilanțului prin diminuarea datoriilor, păstrarea capitalizării la un nivel ridicat, amânarea investițiilor (și realizarea celor strict necesar sau care sunt time sensitive, respectiv nu o să mai apară în viitor), încasarea rapidă a creanțelor, vânzarea mai lentă a stocurilor și conservarea lichidității. „Cu alte cuvinte, companiile mari active în România se pregătesc pentru vremuri mai grele!”, spune Iancu Guda

Astfel, companiile mari au scăzut semnificativ investițiile în anul 2018 – astfel, ponderea activelor imobiliate (mașini, echipamente, construcții, utilaje, investiții financiare pe termen lung, licențe, brevente, aplicații software etc.) în total active a scăzut la doar 52%, minimul ultimului deceniu. Valoarea contabilă a activelor imobilizate a crescut doar cu 1,6% (cel mai slab ritm de creștere din ultimul deceniu), de la 238 mld lei (2017) la 242 mld lei (2018).

Companiile mari au produs semnificativ pe stoc – durata medie de rotație a stocurilor crescând la finalul anului 2018 la maximul ultimului deceniu, respectiv 38 de zile. Astfel, valoarea contabilă a stocurilor a crescut mult mai accelerat decât nivelul veniturilor. În orice caz, companiile mari sunt mult mai bine poziționate din perspectiva riscului supradimensionarii stocurilor comparativ cu restul companiilor active în România, în condițiile în care durata medie de rotație a stocurilor la nivel național a urcat aproape la 60 de zile (comparativ cu medie de 50 zile în urmă cu 10 ani). Modelul de creștere economică reflectă aceste dezechilibre. Practic, structura creșterii economice rămane suboptimală pentru că variația stocului contribuie aproximativ doua treimi la dinamica PIB din 2018, în timp ce investițiile (formarea brută de capital) contribuie doar 10% la formarea creșterii economice cumulată în 2012-2018 iar consumul final contribuie 82% în această perioadă. Este necesară o evoluție mai echilibrată a creșterii economice pe principalele componente, iar accentul să fie pus pe politici care să majoreze PIB potențial și să imbunătățească utilizarea factorilor de producție (accet pe creșterea investițiilor, productivității și implicarea forței de muncă).

Companiile mari încearcă să-și ia banii din piață, prin depunerea tuturor eforturilor pentru eficientizarea politicilor de management al riscului de credit și îmbunătățirea colectării creanțelor. Astfel, chiar dacă durata medie de colectare a creanțelor a crescut în medie cu câteva zile în ultimii ani pentru cele mai mari 1000 de companii, ajungând la aproximativ 66 de zile pe parcursul anului 2018, performanța acestora este net superioară mediei naționale de aproape 115 zile.

Companiile mari se capitalizează prin reinvestirea profiturilor și rambursarea creditelor la bănci și furnizori – astfel, gradul mediu de capitalizare al celor mai mari 1000 de companii a rămas stabil în ultimii ani, fiind aproape de 44%. Nivelul capitalizării acestora este net superior mediei înregistrate la nivel național, respectiv doar 25% (companiile active în România fiind cele mai slab capitalizate din UE)

Companiile mari își conservă trezoreria, ceea ce se observă prin creșterea gradului de acoperire al datoriilor prin numerarul disponibil, acesta fiind stabil la 15%-17% în ultimii ani, mult peste media națională de 11%.

În România sunt active aproximativ 500.000 de companii, numărul acesta fiind relativ constant în ciuda creșterii cumulate a PIB-ului real în ultimul deceniu cu aproximativ 32%. Dacă scalam dimensiunea mediului de afaceri la populația existentă, o să vedem că România are al doilea cel mai mic număr de companii active / 1.000 de locuitori din Europa.

Cele mai mari 1.000 de firme active în România concentrează aproximativ jumătate din veniturile raportate de toate companiile active. Supraconcentrarea veniturilor în rândul companiilor de top reflectă subdezvoltarea păturii de mijloc, ceea ce duce la o capacitate redusă a sistemului economic de a absorbi șocurile externe propagate în timpul unor schimbări majore (modificări de taxe, recesiune, fluctuația șomajului, volatilitatea dobânzilor etc.). Vulnerabilitatea economiei este alimentată și de un alt factor structural: creșterea economică dependența de consum, acesta din urmă fiind puternic corelat cu dinamica ciclului economic. Această dependența se observă și din distribuția celor mai mari 1.000 de companii active în România în funcție de sectorul de activitate. Jumătate din veniturile firmelor active în România sunt concentrate în cele mai mari 1.000 de companii, pentru ca jumătate din veniturile acestora din urmă să fie concentrate în comerțul cu ridicata și cu amănuntul (consum).

Astfel, devine evident faptul că cele mai mari 1.000 de companii active în România joacă un rol esențial în evoluția din dinamica mediului de afaceri local. De asemenea, aceste companii „gigant” au o vizibilitate mai mare asupra industriilor în care activează (prin pozițiile de lider de piață), sectoarelor de clienți pe care le deservesc (datorită portofoliului extins de parteneri) și maturității acestora (experiența individuală a persoanelor decidende cuplată cu know-how-ul organizației), având în vedere că vârstă medie a celor mai mari 1000 de companii active în România este de 19 ani (comparativ cu durata medie de viață a unei firme în România de doar 10 ani).

Sursa: Mediafax.ro
Loading...
loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.