O carte pe zi: „Sub semnul Marii Uniri”

Autorul volumului „Sub semnul Marii Uniri. Campaniile Armatei române pentru întregirea țării. 1916-1920” a acordat un spaţiu mai larg analizei campaniilor din anii 1918-1919 şi 1919-1920, cu date şi aprecieri asupra reintrării armatei române în război la 28 octombrie/10 noiembrie 1918

Dumitru Preda surprinde în acest volum şi raporturile, îndeosebi în plan operativ, cu Puterile Aliate în preajma deschiderii Conferinţei de Pace de la Paris (ianuarie 1919).

Prof. univ. dr. Ambasador Dumitru Preda a fost Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Cuba în perioada 2011-2016. Doamnia-sa este un diplomat de carieră cu experienţă vastă. A avut misiuni diplomatice temporare în peste 20 de ţări, iar în perioada octombrie 2002-decembrie 2007 a fost Delegat permanent adjunct al României pe lângă UNESCO-Paris. În paralel a publicat o seamă de studii și cărți de mare interes.

Cartea de față o prezintă excelent academicianul Victor Voicu, vicepreședinte al Academiei (din aprilie 2018). Preluăm o parte din excelentul text: „Academia Română doreşte să sublinieze, încă o dată, rolul major al Armatei Române, efortul uriaş militar, economic şi diplomatic desfăşurat în anii Războiului de Întregire Naţională, însoţit de sentimentele de cinstire a memoriei luptătorilor de pe front şi din spatele acestuia, a celor peste un milion de fii şi fiice care, prin sângele lor, au clădit statul român unitar, deschizând un nou capitol în istoria României moderne.

Despre Războiul de Întregire sau de Unitate Naţională, despre toate acele zile şi nopţi, luni şi ani tragici, dar şi de glorie, s-au păstrat în arhive şi bibliotecă numeroase şi variate mărturii şi documente care alcătuiesc o comoară a conştiintei naţionale; în prezent, constatăm cu satisfacţie că impresionantei istoriografii asupra participării României la Primul Război Mondial i se adaugă noi contribuţii ştiinţifice pertinente datorate râvnei neobosite a unor cercetători tineri şi consacraţi, inclusiv din institutele de specialitate ale Academiei noastre. La fel, menţionăm unele lucrări de valoare aparţinând istoricilor străini. Toate acestea constituie o dovadă a interesului existent faţă de o problematică esenţială a devenirii noastre, care, prin experienţa şi consecinţele sale în timp, păstrează o actualitate incontestabilă.

Am încredinţat, din aceste considerente, scrierea unei sinteze intitulate sugestiv «Sub semnul Unirii. Campaniile armatei române pentru întregire naţională 1916-1920» unuia dintre cei mai recunoscuţi istorici ai perioadei, profesorul Dumitru Preda, distins deja cu Premiul «M. Kogălniceanu» al Academiei Române. Lucrarea prezintă momentele de pregătire politică şi economică-militară din anii de neutralitate (1914-1916) premergători intrării României în Marele Război, evidenţiază caracterul angajării armatei sale în război, etapele, bătăliile principale şi particularităţile lor, raporturile cu Aliaţii şi, în acest cadru, rolul Misiunii franceze a generalului Berthelot, în cadrul campaniilor din 1916 şi 1917, locul şi importanţa bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara lui 1917, punând în lumină şi nuanţat implicaţiile naţionale şi internaţionale ale participării la cea mai mare confruntare armată cunoscută de omenire; un loc aparte este acordat situaţiei şi desfăşurării campaniei române din 1917-1918, în contextul transformărilor radicale din fostul Imperiu Rus care au condus la izolarea politico-militară a României şi obligarea guvernului de la Iaşi la aceptarea înrobitorului Tratat de Pace de la Bucureşti (7 mai 1918), impus de Quadrupla Alianţă, precum şi rolul factorului armat în susţinerea actului de Unire a Basarabiei (27 martie 1918). Autorul a acordat un spaţiu mai larg analizei campaniilor din anii 1918-1919 şi 1919-1920, cu date şi aprecieri asupra reintrării armatei române în război la 28 octombrie/10 noiembrie 1918 şi raporturile, îndeosebi în plan operativ, cu Puterile Aliate în preajma deschiderii Conferinţei de Pace de la Paris (ianuarie 1919), demersurile pentru acordarea statutului de cobeligeranţă; la fel, este evidenţiată contribuţia trupelor române la eliberarea şi unirea Bucovinei cu România (15/28 noiembrie) şi se prezintă contextul şi desfăşurările revoluţionare care au culminat cu Actul solemn de la Alba Iulia (1 Decembrie 1918) care a consfinţit Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, încununând strădaniile unei generaţii eroice, pe drept cuvânt numită «generaţia Marii Uniri».

Marea Împlinire a idealului naţional în 1918, obiectivul fundamental pentru care armata şi poporul român au intrat în prima conflagraţie mondială, nu aveau, însă, să conducă la pacea mult aşteptată. Timp de peste un an, în condiţii internaţionale complexe, pe fondul conflictului de interese al Marilor Puteri în acţiunea de reconstrucţie postbelică, cu o parte a teritoriului naţional încă sub ocupaţie străină, România s-a confruntat cu o permanenta agresiune a forţelor bolşevice şi antiromâneşti de la Budapesta şi Petrograd.

Continuarea stării de război nu a fost dorită, dar ea ne-a fost impusă de adversarii Unirii. Armata română, aşa cum precizează autorul, a acţionat în legitimă apărare în urma atacului întreprins de Republica Ungară a Sfaturilor (aprilie-mai şi iulie-august 1919), îngenunchind adversarul şi ocupându-i capitala (3-4 august 1919). (…)

Remarc obiectivitatea şi echilibrul cu care a fost tratată problematica legată de ocupaţia militară temporară a Ungariei şi retragerea trupelor române, precum şi concluzia autorului privind dimensiunea europeană a ultimei campanii din cadrul Războiului de Întregire Naţională, prin care s-a barat ascensiunea forţelor bolşevice pe continent. Învăţămintele rezultate din experienţa acelor ani cruciali, ale căror urme şi consecinţe sunt în bună măsură prezente şi azi, trebuie să constituie pentru toţi factorii politici şi militari, pentru toate instituţiile de educaţie şi cultură din România, dar şi din marea noastră familie europeană, un avertisment, dar în acelaşi timp argumente de construire a unui viitor de încredere între naţiuni, lipsit de tensiuni etnice şi de altă natură, un viitor de respect reciproc, dialog şi cooperare, de prosperitate.”, arată Victor Voicu.

Dumitru Preda – Sub semnul Marii Uniri. Campaniile Armatei române pentru întregirea țării. 1916-1920. Editura Militară. Coordonator de ediție, academician Victor Voicu. Cu un argument de academician Victor Voicu. 375.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.