Morar și Pivniceru: Conflictul dintre Parlament și ÎCCJ nu era în competența de analiză a CCR

Judecătorii CCR Daniel Morar și Mona Pivniceru au emis o opinie separată de decizia Curții privind conflictul constituțional constatat între Parlament și Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceștia susțin că obiectul conflictului nu intra în competența de analiză a Curții Constituționale.

„În dezacord cu soluţia adoptată – cu majoritate de voturi – prin Decizia nr.417 din 3 iulie 2019, considerăm că cererea de soluţionare a pretinsului conflict juridic de natură constituţională dintre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Parlamentul României, pe de altă parte, constând în refuzul explicit al celei dintâi autorităţi publice de a aplica o lege adoptată de Parlament şi substituirea în acest mod, implicit, autorităţii legiuitoare prin neconstituirea, în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de completuri de judecată specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate, (…) nu putea face obiectul de analiză a Curţii Constituţionale în cadrul competenţei sale prevăzute de art.146 lit.e) din Constituţie”, arată opinia separată a judecătorilor Daniel Morar și Mona Pivniceru, inclusă în motivarea CCR la decizia privind conflictul constatat între Parlament și ÎCCJ.

Magistrații susțin că de la judecătorii instanţelor inferioare ierarhic Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se poate pretinde o sub-specializare, având în vedere că nu dispun de cunoştinţele şi experienţa profesională a judecătorului de la Înalta Curte. Însă, potrivit judecătorilor CCR, în privinţa magistraților Curții Supreme nu se poate impune o asemenea cerinţă pentru că, „de principiu, prin cariera lor/ experienţa şi cunoştinţele lor au dobândit gradul profesional maxim de unde rezultă existenţa unei reguli de drept ce nu poate fi răsturnată, respectiv existenţa specializării acestora în materiile pe care le judecă”.

De asemenea, Morar și Pivniceru consideră că legiuitorul are competenţa de a determina criterii pentru specializare în cazurile de corupție numai la instanţele ierarhic inferioare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

„Întrucât, compunerea acestor completuri trebuia determinată de Consiliul Superior al Magistraturii sau Colegiul de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că, în măsura în care nu au făcut-o, ceea ce în sine reprezintă o încălcare a legii, totuşi, consecinţa nu este nelegala compunere a completului, ci considerarea tuturor completurilor ca având competenţa să judece, în primă instanţă, infracţiuni reglementate de Legea nr.78/2000”, mai arată opinia celor doi.

Aceștia susțin că la nivelul instanţei supreme toţi judecătorii din materie penală sunt specializaţi în judecarea oricăror infracţiuni, indiferent că acestea sunt reglementate de dreptul comun sau legile speciale.

De asemenea, magistrații transmit că, de principiu, judecătorul se supune legii, şi nu aspectelor de oportunitate.

„Judecătorul, indiferent că deţine sau nu o funcţie de conducere, trebuie să aplice legea, nu să refuze aplicarea acesteia pe motiv că nu mai este în acord cu dezvoltarea dreptului. Fără a justifica în vreun fel neaplicarea legii de către Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu putem să nu observăm că în perioada 2005-2018 procentul cauzelor de corupţie din totalul cauzelor soluţionate este de 70,83%, fiind ani în care procentul a fost chiar de 100% [2005 şi 2006], aspect care, însă, demonstrează că, în lipsa hotărârii antereferite, toate completurile trebuie a fi considerate «specializate»”, mai arată opinia separată.

Daniel Morar și Mona Pivniciru apreciază că sesizarea CCR pentru soluţionarea conflictului a fost greşit.

„Problema de drept relevată nu are o dimensiune constituţională care să angajeze competenţa Curţii Constituţionale, fiind un aspect care nu aduce în discuţie o afectare de o anumită intensitate a valorilor şi exigenţelor constituţionale. De altfel, per absurdum a accepta că orice încălcare, directă/ indirectă, a Constituţiei angajează competenţa Curţii Constituţionale ar însemna o încălcare a diviziunii de competenţe între autorităţile publice stabilite prin însuşi textul Constituţiei. A ridica problema neconstituirii exprese a completurilor specializate reglementate de art.29 din Legea nr.78/2000 la nivel constituţional înseamnă a-i acorda o atenţie mult sporită, iar efectele deciziei pronunţate sunt disproporţionate asupra derulării cauzelor aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mai ales cu privire la cele aflate în apel. Mai mult, Hotărârea Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.14 din 23 ianuarie 2019, pe care Curtea
Constituţională o acceptă ca fiind un act prin care s-au constituit completurile specializate, stabileşte că toate completurile de 3 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt specializate, astfel că într-o cauză care, întâmplător, a tranzitat acest moment completul nespecializat brusc se transformă într-unul specializat, în condiţiile în care are aceeaşi componenţă şi, astfel, cauza continuă să fie legal judecată”, potrivit sursei citate.

Pivniceru și Morar constată că, dacă anterior acestui moment, o cauză a fost soluţionată printr-o sentinţă şi se află în apel, ea se va reîntoarce la un complet de 3 judecători existent şi anterior Hotărârii Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.14 din 23 ianuarie 2019 devenit, între timp, specializat.

Judecătorii concluzionează că, prin neadoptarea hotărârii de constituire a completurilor specializate de către Colegiul de conducere al ÎCCJ a existat o încălcare a legii la nivelul Colegiului, însă nu a afectat compunerea legală a completurilor de trei judecători şi nu a afectat activitatea Înaltei Curți.

Pe 3 iulie, CCR a admis sesizarea privind conflictul dintre Parlament şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pe tema constituirii completurilor specializate în cazurile de corupţie, obiecție făcută de Florin Iordache. Decizia de admitere a fost luată cu 5 voturi „pentru” și 4 „împotrivă”, din totalul de nouă judecători ai Curții Constituționale, au spus surse oficiale, pentru MEDIAFAX.

Avocații lui Liviu Dragnea au invocat lipsa completurilor specializate în dosarul angajărilor fictive de la Direcţia de Protecţie a Copilului Teleorman. Între timp, ÎCCJ a decis condamnarea lui Liviu Dragnea la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, decizia fiind definitivă.

Conflictul juridic a fost sesizat de Florin Iordache pe marginea articolului 29, alineatul (1) din Legea 78/2000 care prevede că: „Pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate”. Acţiunea a fost făcută de vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, în perioada 16-24 martie, când acestuia i-au fost delegate atribuţiile de către preşedintele Camerei Liviu Dragnea din cauza unor probleme la spate care au necesitat internarea liderului PSD.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.