CLDR- Macro-regiunea Dunării n-a avut, până în prezent, în România, decât un statut de veritabilă Cenușăreasă

Dunărea şi, în special, macro-regiunea ce poartă acelaşi nume, n-au beneficiat în România, până în prezent, decât de un statut relativ marginal în cadrul strategic al politicilor publice autohtone, unul de veritabilă Cenuşăreasă, atenţionează Asociaţia Comunităţile Locale Riverane Dunării (CLDR), într-o scrisoare deschisă transmisă autorităţilor.

Solicitarea comunităţilor locale, mediului academic şi organizaţiilor societăţii civile, adresată ministrului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, ministrului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, Ion Ştefan, ministrului Fondurilor Europene, Ioan Marcel Boloş, şi ministrului Finanţelor Publice, Florin Cîţu, se referă la desemnarea proiectelor flagship (fanion) ale României în cadrul Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD).

„Până în prezent, din nefericire, Dunărea şi mai cu seamă macro-regiunea ce poartă acelaşi nume n-au beneficiat în România, până în prezent, decât de un statut relativ marginal în cadrul strategic al politicilor publice din România, unul de veritabilă Cenuşăreasă. Acesta a presupus că, în anii 2010-2011, atunci când au fost puse bazele în comun de către Austria şi România ale acestei abordări asupra planificării şi dezvoltării macro-regionale, au existat enorm de mari speranţe că decalajele de dezvoltare şi de competitivitate dintre amonte şi aval în cadrul vastei regiuni europene despre care vorbim să înceapă cel puţin treptat să se reducă, dar pe baza simplificării, în special a legislaţiei, standardelor şi procedurilor de aplicare, cu destul de mari diferenţe de la sub-regiune la sub-regiune, de la ţară la ţară, de la o macro-regiune din cadrul UE la alta”, se menţionează în scrisoare.

În viziunea semnatarilor, la început, când se organizau primele evenimente la Bucureşti pe tema Strategiei Dunării, a existat „un culoar de dialog”, însă ulterior au apărut „forme de partizanat, de concurenţialitate, gelozie şi rivalitate”.

„Aparent, un pariu foarte ambiţios ar fi fost acela ca, luând exemplul macro-regiunilor-motor ale Europei, să ajungem să fi transferat treptat, în numele coeziunii ca principiu reglator UE, acele bune practici şi la nivelul unei regiuni care a fost de-a lungul istoriei divizată şi chiar sfâşiată între mai multe imperii, tradiţii şi tentative de dominanţă geo-politică. Un culoar de dialog şi de conlucrare destul de entuziast a existat, la început, când se organizau primele evenimente la Bucureşti. Noi nu ne-am imaginat, la acel moment, că vor apărea destul de rapid forme de partizanat, de concurenţialitate, gelozie şi rivalitate care, de fapt, nu şi-ar fi avut locul atunci când era vorba de o miză atât de generoasă şi inspirativă. Probabil că, la această situaţie, a contribuit şi faptul că a fost neclar nu doar modul în care vor fi finanţate proiectele, inclusiv cele majore de tip flagship, ci şi posibilitatea de creare a unor sinergii valide, care să conducă la interconectarea nu doar a subregiunilor participante, ci şi a strategiilor şi macro-regiunilor între ele”, notează sursa citată.

Conform membrilor CLDR România, în prezent, au fost lansate cu succes trei apeluri de proiecte în cadrul Programului Transnaţional Dunărea din cadrul INTERREG.

„Astfel, o serie întreagă de asemenea proiecte soft au fost finanţate, în perspectiva ca, într-o etapă imediat următoare, ele vor trece de la faza de planşetă sau de draft la una de transpunere practică, în special care să includă infrastructura sau consolidarea infrastructurii. Societatea civilă, atât cât a mai rămas pro-activă în această zonă, ar fi putut să facă diferenţa până în prezent şi să tempereze excesul de zel al anumitor lideri din partea central şi est europeană. Aceasta deoarece unii lideri din regiune s-au prevalat, în fond, de o anumită accentuare a decalajelor şi de o anumită lentoare a implementării unor proiecte stringente şi care să fi inclus, în mod obligatoriu, componente de infrastructură, care să atragă schimbări social-economice de mai mare anvergură. Din nefericire, în pofida eforturilor pe care „Comunităţile Locale Riverane Dunării” (CLDR) şi Catedra Internaţională Onorifică „Jean Bart” în sprijinul Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (CIO-SUERD) le-au făcut, în mare parte în sistem de auto-finanţare şi pe cont propriu, ritmul de implementare, empatia între decidenţii politici şi agregatorii de proiecte concrete a lăsat destul de mult de de dorit”, susţin reprezentanţii Asociaţiei.

CLDR România precizează că proiectele precedente mari care s-au finanţat au vizat doar obiective legate de biodiversitate, precum salvarea sturionilor sau protecţia Deltei Dunării.

Guvernului României i se solicită, astfel, să poarte noi negocieri cu Comisia Europeană şi cu alţi potenţiali suporteri ai SUERD, legate de miza proiectelor „flagship” propuse de România, într-un mod mult mai ferm şi auto-contributiv.

„Acest lucru până acum nu s-a produs şi se vede clar că, încă de la structurarea organizaţională mai degrabă anemică a Biroului SUERD din cadrul MAE – Coordonatorul Strategiei Dunării, nu sunt încă semne că acesta poate face faţă cu adevărat unor obiective atât de grandioase care să conducă la co-interesarea decidenţilor din administraţia judeţeană şi locală. În plus, nu se întrevede ca acesta să poată deocamdată promova nici spiritul şi nici elementele de atractivitate financiară, de exemplu Axa SUERD din cadrul POR (Programul Operaţional Regional, n.r.). În pofida unor elemente de ameliorare care s-au înregistrat în timpul mandatului fostului ministru pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, şi a Coordonatorului Naţional SUERD, Radu Gorincioi, nu s-a reuşit în mod satisfăcător ca, la repetatele insistente ale stakeholderilor din cadrul CLDR şi ale Consiliului Consultativ SUERD, să fie convins fostul MDRAP, cât şi Ministerul Fondurilor Europene că este imperios necesar ca România să susţină nu mai mult decât 2-3 proiecte flagship în care să fie satisfăcute cu adevărat interesele profunde ale dezvoltării României. În acest sens, realizăm că este necesară o lupta de lobby, la nivel de european, ce-i drept dificil de purtat, dar în condiţiile în care există foarte puţini lobby-işti români în raport cu cei din Polonia şi, în practica uzuală, este greu de imaginat că acest obiectiv, mai ales dacă nu este consensual agreat la cel mai înalt nivel, va putea fi realizat”, subliniază semnatarii scrisorii.

CLDR împreună cu CIO-SUERD au propus activarea unor instrumente concrete de lucru şi a unor structurări de tipul Academiei Macro-Regionale Dunăre-Marea Neagră (Bratislava, 2016), care sa aibă propriul „Accelerator de Afaceri” pentru toţi tinerii inovatori din zona Dunării de Jos, deschiderea unei filiere şi a unei arii curriculare specializate în studii avansate dunărene, precum şi instituţionalizarea Platformei Ofiţerilor şi Comisarilor Dunăreni, la nivelul consiliilor judeţene şi al primăriilor de municipii. „În mod regretabil, niciuna dintre aceste propuneri nu a primit un feed-back relevant şi nici nu a fost receptată cu entuziasm de către decidenţii politici care s-au perindat la cârma MDRAP şi MFE”, arată sursa citată.

Reprezentanţii Asociaţiei Comunităţile Locale Riverane Dunării notează faptul că, în cazul Comisiei Europene şi al altor instituţii importante (European Political Strategy Centre şi Centre for European Policy Studies), care au propriul lor corp de consultanţi pe care îşi fundamentează deciziile în mod concret, este de dorit şi chiar posibil, ca o asemenea structură de sprijin să funcţioneze, iar Consiliului Consultativ SUERD să i se confere o mult mai mare importanţă şi rol de interacţiune cu ministerele principale.

Sursa foto: bursa.ro

Sursa: agerpres
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.