EUR
4,84 RON
(+0.02%)
USD
4,41 RON
(+0.1%)
GBP
5,40 RON
(+0.77%)
CHF
4,54 RON
(+0.55%)
BGN
2,48 RON
(-0.32%)
BYN
1,84 RON
(-0.04%)
CAD
3,19 RON
(-0.07%)
RSD
0,04 RON
(+0.01%)
AUD
2,90 RON
(+1.04%)
JPY
0,04 RON
(+0.24%)
CZK
0,18 RON
(+0.13%)
INR
0,06 RON
(+0.54%)

E-guvernare – Studii de caz din țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare

Foarte multe dintre studiile privind e-guvernarea se axează pe importanța implementării, avantaje versus dezavantaje, constrângerile față de cetățeni, societăți private, noi tendințe și mult prea puține pe decalajul digital ce a stat la baza fragmentării fenomenului în funcție de gradul de dezvoltare economică. În cadrul acestui referat se vor analiza principalele inițiative de guvernare electronică atât în țările în curs de dezvoltare cât și în țările deja dezvoltate, factorii care au jucat un rol esențial în implementarea sistemului, fezabilitatea, problemele întâmpinate și eventualele recomandări. Obiectivul avut în vedere este de a răspunde la întrebări precum ,,Care sunt actorii care susțin design-ul, conceperea și implementarea unui astfel de program?”, ,,Se poate realiza o comparație între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate?”,  ,,Care au fost problemele întâmpinate și ce recomandări vin în soluționarea lor?”.

Introducere: Despre e-guvernare. Tipologii; Avantaje; Dezavantaje

Pornind de la globalizarea tot mai extensivă a informației și a economiei digitale, foarte multe dintre guverne și-au schimbat optica de a vizualiza rolul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC), reinventându-se pentru a răspunde mult mai eficient așteptărilor și necesităților cetățenilor (Figura 1). Pentru acestea datele sunt o resursă națională critică întrucât asigură pe de o parte responsabilitatea Guvernului, gestiunea propriilor operații, iar pe de altă parte permit masei colective să participe în procesul de guvernare al țării. Numita schimbare organică alături de o retehnologizare a afacerilor existente și de o diseminare sporită a informațiilor a oferit un suport în materializarea unei transformări menite a înlocui și îmbunătăți structura de organizare, precum și triunghiul relațional cetățean – guvern – întreprindere.

Figura 1 – Gradul de dezvoltare al e-guvernării la nivel mondial, 2018

Definită ca fiind o modalitate de a face uz de noile tehnologii în vederea eficientizării proceselor și activităților din cadrul administrației publice centrale și locale, guvernarea digitală sau e-Government se afirmă din ce în ce mai mult ca o caracteristică majoră a societății bazate pe informații și cunoștințe. Complexitatea fenomenului din punct de vedere al conexiunii stabilite între autorități și persoanele fizice/juridice a determinat analizarea cu precădere a sistemului informațional ce trebuie să se constituie în suportul principal de simplificare și aplicare a unor proceduri administrative în vederea asigurării unui acces transparent, nediscriminatoriu, de oriunde și oricând la resursele publice.

Conform unui raportat ONU prezentat în anul 2008 în ceea ce privește gradul de dezvoltare al guvernării electronice, s-au identificat cinci astfel de niveluri ale căror caracteristici principale au fost sintetizate în tabelul de mai jos (Tabel 1). Astfel, la cel mai de jos nivel (emergent și îmbunătățit), activitațiile de e-guvernare se orientează spre publicarea informațiilor de bază pe site-ul web, urmând ca cele doua nivele intermediare – interactiv și tranzacțional să abordeze o comunicare bidirecțională între guvern și utilizatori precum și portaluri. Cel mai avansat nivel ramane cel conectat în care guvernele utilizează avantajele tehnologiei Web pentru a integra serviciile de-a lungul ministerelor, pentru furnizarea de servicii diverse.

Tabel 1 – Cele 5 stagii ale guvernării digitale

Stadiul emergent –        Implementarea se realizează printr-o pagină Web în care agențiile guvernamentale publică informații de bază

–        Link-uri către alte pagini Web cu conținut static

–        Interacțiune redusă cu utilizatorii

Stadiul îmbunătățit –        Site-urile furnizează informație mai complexă

–        Link-uri către alte ramuri guvernamentale sau către informațiile arhivate

–        Atenție sporită la design, usurința de navigare, organizarea conținutului,

Stadiul interactiv –        Furnizarea unei game mari de servicii online

–        Inițierea unui portal Web

–        Accesarea bazelor de date ale agenției

Stadiul tranzacțional –        Plăți online, aplicare online pentru a emite cărți de identitate, certificate de naștere

–        Interacțiune bidirecțională

–        Real-time

–        Atenție sporită asupra calității serviciilor, securității, integrității tranzacțiilor, coordonării interne între departamente

Stadiul conectat –        Infrastructură TIC integrată (data sharing, arhitecturi de întreprindere)

–        Dezvoltarea de rețele Intranet pentru angajați și Extranet pentru comunicarea interdepartamentală

–        Implementare CRM

–        Permiterea accesului utilizând tehnologia mobilă

–        Participarea în procesele de luare a deciziilor

 

În cadrul acestui concept s-au identificat următoarele tipuri de interacțiuni principale:

  • Guvern – Guvern constând în schimbul de informații între sistemele IT ale instituțiilor publice, inclusiv întreaga colaborare din mediul online;
  • Guvern – Cetățean reprezentând transparența și îmbunătățirea serviciilor, precum și activa implicare a cetățenilor în deciziile și acțiunile din sectorul public;
  • Guvern – Mediu de Afaceri presupunând consolidarea relației mediu de afaceri – instituții publice (simplificarea procesului de achiziții și a serviciilor oferite – fiscalitate, reglementări, atragerea de noi investiții);
  • Guvern – Angajat (G2E) oferind inițiative de a facilita serviciul public și managementul comunicării interne cu angajatul din E-office;
  • Organizație nonprofit – Guvern (N2G) este modelul ce asigură fluxul de informații și comunicare între organizațiile non-profit, partidele politice și grupurile sociale.

Preocuparea tot mai mare pentru dezvoltarea și implementarea guvernării electronice are la bază avantajele de necontestat pe care le aduce aceasta: creșterea competitivității economice, a eficienței activităților și a rentabilității serviciilor publice oferite, furnizarea unui mediu propice pentru investiții, eficientizarea prestării serviciilor, scăderea evaziunii fiscale, îmbunătățirea productivității muncii prin dezvoltarea infrastructurii informaționale de stat, inovarea continuă, etc.

Ca și obiective avute în vedere sunt menționate următoarele: facilitarea accesului la informații și servicii publice printr-o deservire rapidă și eficientă; reorganizarea și restructurarea proceselor administrative; îmbunătățirea interrelaționării dintre autoritățile centrale precum și a serviciilor furnizate.

Okot-Uma și Rogers (2004) [1] au identificat 4 puncte de reper care pot servi drept „listă de verificare” a caracteristicilor importante pentru orice inițiativă care conduce la implementarea guvernării electronice și anume:

  • Declarația privind cerințele părților interesate (stakeholders): se bazează pe consultări între părțile cheie din guvern, afaceri/sector privat și societatea civilă, în vederea derivării unui mecanism de solicitare a punctelor de vedere și obținerea de feedback de la aceștia.
  • Evaluarea de bază: este o evaluare a capacității de a susține o guvernare electronică sau a pregătirii electronice, care este compusă din evaluarea de bază a factorilor critici de succes, a infrastructurii TIC existente, a structurii informaționale existente și a parteneriatelor publice-private.
  • Blue Print-ul e-guvernării: implică faptul că va exista un plan național de guvernare electronică, care este rezultatul articulării declarației de cerințe ale părților interesate și a evaluărilor de bază pentru guvernare electronică.
  • Implementarea: este privită ca un proces combinat de gestionare a proiectului și a schimbărilor pentru guvernare electronică. Procesul de gestionare a modificărilor va începe cu examinarea proceselor manuale existente în fiecare domeniu definit pentru implementarea e-guvernării și stabilirea de soluții pentru computerizare și/sau automatizare, urmată de activarea personalului (care va verifica dacă resursele umane sunt potrivite pentru gestionarea și conducerea schimbării). Următoarea etapa este cea de activare a infrastructurii, care constă în determinarea naturii infrastructurii pe care vor fi executate aplicațiile și sistemele de guvernare electronică. Ultimul stagiu este cel de activare a sistemului, care presupune procurarea de echipamente TIC și asigurarea funcționării acestora în cadrul infrastructurii stabilite, în conformitate cu cerințele de afaceri.
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata