Castelul Peleş din Sinaia, un simbol al României, care se remarcă prin arhitectura sa nu doar în ţară, ci şi în Europa, împlineşte, în 2014, 100 de ani de când au fost finalizate lucrările de construcţie.
În ciuda trecerii timpului, castelul, prin construcţia căruia au fost marcate mai multe premiere, pare gata să fie locuit oricând, în condiţiile în care camerele sunt amenajate ca pe vremea foştilor proprietari cu obiectele originale din acea perioadă.
Diversitatea colecţiilor pe care le adăposteşte, menţinerea stilului de amenajare a camerelor ca pe vremea Regelui, arhitectura impresionantă, istoria bogată şi cadrul natural în care este aşezat plasează Peleşul în topul castelelor din Europa.
Castelul Peleş a fost construit între anii 1873 şi 1914, la iniţiativa Regelui Carol I, ca reşedinţă de vară a cuplului regal al României, acesta fiind cel mai mare monument istoric din ţară.
Arhitectura exterioară are caracteristici specifice stilului neorenaşterii germane, în timp ce la interior decoraţia are un caracter eclectic, existând încăperi în diverse alte stiluri, respectiv cel al renaşterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului sau stilul turcesc.
Daniela Voitescu, şeful Secţiei Relaţii publice din cadrul Muzeului Naţional Peleş, precizează că Peleşul, care are 160 de camere, dintre care 80 de dormitoare şi 30 de săli de baie foarte moderne, a fost un „factor civilizator”, prin construcţia sa fiind marcate mai multe premiere.
„Peleşul a fost prima locuinţă privată din România care a beneficiat de curent electric şi primul castel electrificat integral din Europa. Regele a construit o micro-hidrocentrală pe pârâul Peleş, chiar din 1883, care asigura iluminatul casnic, dar şi al becurilor din parc. Ea funcţionează şi acum şi alimentează cu energie electrică Complexul Economat. De asemenea, a avut încălzire centrală cu calorifere de la 1883, ele funcţionând şi acum.
La 1883, a fost instalat la Castelul Peleş, pentru prima dată în lume, sistemul de încălzire cu aer cald prin inducţie prin pereţi şi prin podele. De asemenea, era dotat cu lift electric pentru două persoane, băi moderne şi apă curentă caldă şi rece la sălile de baie”, explică Voitescu.
La scurt timp după finalizarea lucrărilor de construcţie a castelului, foarte multe familii bogate şi-au construit în cartierul Furnica din Sinaia locuinţe care au împrumutat facilităţile tehnice, dar şi din arhitectura exterioară a castelului, susţine reprezentantul muzeului.
La Peleş, timpul pare să fi îngheţat în aşteptarea vechilor proprietari. Sentimentul este dat de faptul că şi acum se păstrează amenajarea camerelor de pe vremea Regelui, acesta fiind un alt aspect care deosebeşte castelul de altele din categoria sa.
„Camerele sunt amenajate ca pe vremea foştilor proprietari. Reamenajarea s-a făcut pe principiile muzeotehnicii, dar după fotografiile şi schiţele pe care le avem în arhivă din epoca respectivă. Sunt puţine castele în Europa în care găseşti obiectele în locul pentru care au fost făcute sau comandate. Un castel atât de bine decorat încât poţi spune că poate fi mâine locuit fără nicio problemă nu cred că mai găsim în Europa în categoria castelelor care au o sută de ani, cum are Peleşul”, a afirmat Voitescu.
Castelul Peleş adăposteşte 60.000 de obiecte de artă, care fac parte din patrimoniul cultural naţional românesc, ele nefăcând obiectul negocierilor cu Casa Regală.
Acestea se constituie în mai multe colecţii, Peleşul fiind unul dintre muzeele cu cele mai diverse colecţii din ţară.
Astfel, aici există colecţia de arme, cea mai valoroasă din ţară, ca număr şi ca valoare intrinsecă a obiectelor, colecţia de mobilier, cea de artă decorativă, colecţia de artă plastică, de vitralii, de textile şi decoraţiile exterioare din piatră, marmură şi ceramică (statuile şi basoreliefurile de pe terase).
Potrivit Danielei Voitescu, cea mai mare bogăţie a acestui muzeu este reprezentată de decoraţia din lemn sculptat manual care se prezintă într-o stare foarte bună. Aceasta a fost lucrată în ateliere celebre din străinătate, respectiv din Austria şi Germania, şi nu se cunoaşte secretul prelucrării lemnului care îl face ca, după o sută de ani, să fie într-o stare atât de bună.