Muzeul Marinei Române din Constanța, cu un patrimoniu care îi conferă statutul de unicat național, adăpostește mărturii prețioase ale evoluției marinei militare, civile și comerciale din țara noastră, evoluția navigației și a mijloacelor de navigație în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Colecțiile Muzeului nu sunt doar unice, ci și inedite și spectaculoase, înglobând noduri marinărești, ancore — unele dintre ele având dimensiuni impresionante, timone, arme de toate felurile — de la arme albe confecționate de daci pană la piese de artilerie ș.a.
Situat în imediata vecinătate a panoramei portuare și marine, pe strada Traian, Muzeul este găzduit de o clădire impunătoare cu o istorie la fel de interesantă ca exponatele pe care le adăpostește. Edificiul a fost ridicat în anul 1909 și a găzduit Școala superioară de marină, prima instituție de învățământ superior din Dobrogea.
Ideea înființării unui muzeu al Marinei Române s-a conturat în anul 1919, odată cu scoaterea din uz a câtorva nave ale flotei române, dar s-a concretizat în anul 1965, când a fost deschis primul muzeu al Marinei la Mangalia. Câțiva ani mai târziu, acesta a fost mutat la Constanta în fostul local al Școlii Navale și a fost inaugurat oficial la data de 3 august 1969.
Organizat pe criteriul tematico-cronologic în mai multe secții, muzeul expune numeroase obiecte de o deosebită valoare istorică și științifică prezentate în 30 de săli cu o suprafață de peste 700 m2.
Deține peste 35 000 de piese grupate în mai multe colecții: arme, medalistică, uniforme, navomodele, ancore, fotografii, numismatică, fondul de carte, lucrări de artă. În cadrul acestora pot fi văzute: ancore, machete de corăbii de la cele mai vechi până la cele moderne, instrumente de navigație, elice, mulaje după documente epigrafice, uniforme, lentile de faruri ș.a.
Muzeul Marinei deține un bogat și valoros fond de carte și fotografie, importante colecții de reviste ale marinei, lucrări de istoriografie, literatură, drept maritim, instrumente și manuale de navigație dar și hărți cum este „harta coastei de vest a Mării Negre” realizată de un colectiv condus de comandorul Al. Cătuneanu, medaliată la Expoziția universală de la Paris din 1900 — și după care s-a navigat până prin anul 1951. Printre lucrările rare aflate în patrimoniul muzeului se numără ”L’Origine del Danubio” tipărită la Veneția în 1684, de altfel cea mai veche carte din biblioteca instituției.