Ștergătorul de parbriz este un dispozitiv folosit pentru a elimina apa de ploaie, resturile sau impuritățile de pe parbriz.
Un ștergător constă dintr-un braț pivotant la un capăt cu o lamă de cauciuc lungă atașată la celălalt capăt. Lama se mișcă înainte și înapoi pe parbriz, împingând apa de pe suprafața sa, cu o viteză pe care o reglează conducătorul vehiculului.
Cele mai multe automobile folosesc două ștergătoare așezate radial și sincronizate, pe când vehiculele comerciale utilizează una sau mai multe ștergătoare de tip pantograf.
Primul ștergător de parbriz operațional a fost inventat de Mary Anderson în anul 1903. Ștergătorul era operat printr-un levier din interiorul unui vehicul. În același an, inventatorul irlandez James Henry Apjohn a patentat o metodă de ștergere a parbrizului cu ajutorul a două perii ce se mutau în sus și în jos.
John R. Oshei (1886-1968) pune bazele Corporației Tri-Continental în anul 1917. Această companie a introdus primul ștergător de parbriz Rain Rubber (Cauciuc de ploaie) pentru fante, parbrizul în două piese găsit pe multe automobile la acea vreme. În prezent, Trico Products este unul dintre cei mai importanți producători mondiali de ștergătoare de parbrize, sisteme de ștergătoare și rezerve. Compania Bosch are cea mai mare fabrică de ștergătoare de parbriz din lume în Tienen, Belgia, producând 350.000 de ștergătoare în fiecare zi.
Inventatorul William M. Folberth a aplicat pentru un brevet pentru un dispozitiv automat de ștergere a parbrizelor în 1919, care i-a fost acordat în 1922. Acesta a fost primul mecanism automat. Compania Trico a stabilit mai târziu un litigiu cu Folberth și a achiziționat compania lui Folberth. Sistemul automat a devenit rapid un echipament standard pe automobile.
La sfârșitul anilor 1950, existau ștergătoare de parbriz automate pe toate vehiculele moderne. Ștergătoarele funcționau în mod automat, trecând de două sau de trei ori pe parbriz atunci când butonul de funcționare era apăsat. Astăzi ștergătoarele se bazează pe același principiu de funcționare, dar un cronometru electronic este folosit pentru a porni și opri ștergătoarele la un anumit interval de timp.
În anul 1970 au fost puse în aplicare pentru prima dată ștergătoarele de faruri și cele plasate în spatele automobilului. Primele modele de ștergătoare de parbriz cu senzor de ploaie au apărut pe la sfârșitul secolului XX. Ștergătoarele conectate la un rezervor cu lichid pentru spălare a parbrizului au apărut în jurul anului 1931 și au fost dezvoltate de un șofer de curse uruguayan și mecanic auto care se numea Hector Suppici Sedes.
Aproape toate autovehiculele, inclusiv trenuri, ambarcațiuni și unele aeronave sunt dotate cu astfel de dispozitive, care au devenit o cerință legală. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)