Conform analizei Politkom însă niciuna dintre aceste teorii nu explică pe deplin situația actuală. La prima vedere nu există dovezi clare ale liberalizării; ambii miniștri destituiți erau tineri iar acum conducerea este dominată de generali stricți. De asemenea niciunul dintre cei doi miniștri nu fusese critic față de regim și cu atât mai puțin desfășurase activități disidente; dimpotrivă Roque era perceput ca un susținător fervent al liniei dure comuniste.
Cazul lui Lage este diferit; el pledase pentru reforme economice moderate având un anumit grad de popularitate printre cetățeni. O explicație plauzibilă ar putea fi chiar oferită tot prin prisma lui Fidel: cei doi politicieni s-ar fi lățit la putere devenind indezirabili prin comportamentul lor inadecvat.
Dacă această teorie este analizată din perspectiva oportunităților politice mai degrabă decât moralității revoluționare se poate concluziona că ambii au împiedicat eficientizarea sistemului administrativ pe care Raul Castro încearcă să-l implementeze. Comparativ cu ei generalii disciplinați ar putea deveni susținători ai reformelor necesare democratizării.
Ziarul rus subliniază faptul că aceste manevre interne nu au dus până acum la destabilizarea majoritar evident vizibil a situației din Cuba; elitele politice rămân bine ancorate pe pozițiile lor influente.
Aceasta reprezintǎ încă o victorie pentru experimentul politic inițiat odată cu Fidel Castro conform căruia nicio opoziție activǎ venită din partea SUA sau dificultățile interne nu pot compromite supraviețuirea regimului socialist cubanez. O nouǎ provocare pentru Havana ar putea apărea odată cu posibila apropiere față de SUA menționată recent inclusiv prin declarațiile președintelui Obama.
Până când sancțiunile impuse Cubei vor fi complet eliminate unele restricții referitoare la transferurile financiare între cele două țări precum şi circulatia liberã a cetățenilor cubanezi stabiliţi in SUA au fost deja relaxate.
Dacă relațiile dintre cele două națiuni vor evolua într-o direcție favorabilã acest lucru va constitui o provocare serioasă pentru oficialii cubanezi deoarece carisma lui Fidel Castro va avea dificultati sa concureze avantajele economiei neosocialiste dorite ce devine tot mai atractivã pentru populaţie.
p>