Ministrul de finanțe al Germaniei a afirmat că finanțe publice solide sunt o condiție prealabilă pentru a permite creșterea economică în UE. Trebuie să ne asigurăm că avem rezerve fiscale pentru potențiale crize viitoare. Acest lucru este valabil mai ales după ultimii ani, în care toate statele membre au depus eforturi financiare pentru a face față mai întâi pandemiei și apoi consecințelor războiului de agresiune rusesc asupra Ucrainei.
Pactul de stabilitate și creștere al Europei nu a îndeplinit suficient speranțele puse în el până acum. Avem nevoie de reguli clare de politică fiscală, care să asigure finanțe publice solide în cadrul UE și trebuie să îmbunătățim aplicarea acestora. În prezent, suntem în discuții cu privire la proiectarea viitoare a cadrului fiscal european comun. Scopul nostru este să consolidăm Pactul de stabilitate și creștere, nu să-l slăbim. Avem nevoie de mai multă responsabilitate.
Comisia Europeană a prezentat ideile inițiale cu privire la o potențială reformă în noiembrie. Dar aceste idei nu definesc încă suficient de clar cerințe pentru reducerea deficitelor și a ratei datoriilor sau menținerea acestora la niveluri suficient de scăzute. De exemplu, comisia sugerează introducerea unor proceduri bilaterale între aceasta și statele membre atunci când vine vorba de planuri de reducere a datoriilor.
Pe baza unei așa-numite analize a sustenabilității datoriilor, comisia ar sugera calea cheltuielilor unui stat membru pentru următorii patru ani ca bază pentru discuții bilaterale ulterioare. Dar astfel de analize sunt foarte sensibile la schimbările în ipotezele de bază despre datorii și, în cele din urmă, ar face ca problema reducerii datoriilor să fie un subiect de negociere politică.
În loc de proceduri și negocieri bilaterale, avem nevoie de un sistem funcțional de reguli fiscale care să conducă la tratament egal al tuturor statelor membre. Caracterul multilateral al supravegherii fiscale a UE trebuie menținut. Acesta este singurul mod de a păstra o înțelegere comună a finanțelor publice solide în bloc.
Normele fiscale comune trebuie să asigure o reducere rapidă și suficientă a deficitelor și a unor rate ridicate ale datoriei, permițând în același timp investițiile publice și private necesare. Îmbunătățirea calității finanțelor publice prin prioritizarea cheltuielilor rămâne esențială.
Pentru a atinge aceste obiective, valorile de referință de 3% din produsul intern brut pentru ponderea deficitului, stabilite pentru prima dată în tratatul de la Maastricht, și 60% din PIB pentru ponderea datoriei trebuie să rămână neatinse. Procedura de deficit excesiv în cazul încălcării criteriului de deficit de 3 % a fost cel mai eficient instrument de aplicare al nostru în trecut. Nu trebuie să se schimbe.
Suntem convinși că criteriile numerice de referință comprehensibile și convenite de comun acord sunt o cerință minimă pentru asigurarea ratelor îndatorării în scădere și tratament egal. Avem nevoie de o regulă simplă și transparentă a cheltuielilor pentru reducerea deficitului, care să limiteze cheltuielile pe baza potențialului de creștere economică al unui stat membru. În plus, sunt necesare dispoziții de salvgardare pentru a asigura o scădere reală a ratelor datoriilor care depășesc valorile de referință de la Maastricht în fiecare an. Avem nevoie, de asemenea, de măsuri suplimentare pentru a asigura respectarea de către statele membre, precum și mai puțină discreție în interpretarea și aplicarea regulilor.
Comisia a făcut din „proprietatea națională” cadrului fiscal unul dintre obiectivele sale de reformă. Dar acest lucru poate fi realizat numai dacă toate statele membre se identifică cu elementele sale de bază. Reforma trebuie să clarifice regulile. În plus, aplicarea, precum și elaborarea regulilor, sunt cruciale. Regulile și regulamentele nu pot fi un tigru de hârtie. Germania va evalua propunerile legislative ale comisiei, pe care le așteptăm foarte curând, pe această bază.
Reforma Pactului de stabilitate și creștere nu poate fi un scop în sine. Este acceptabil doar dacă aducem îmbunătățiri semnificative cadrului. În caz contrar, schimbarea regulilor nu ar fi recomandabilă.
Sursa – www.ft.com