România a mai câştigat o bătălie în războiul purtat cu cei de la Roşia Montana Gold Corporation (RMGC). Sub presiunea societăţii civile şi sub imperativul intereselor electorale, Parlamentul României a respins proiectul exploatării de la Roşia Montana în ciuda ameninţărilor mai mult sau mai puţin voalate lansate de executivul de la Bucureşti înainte de intrarea acestui proiect legislativ în dezbatere parlamentară. Rămâne de văzut dacă domnia şi/sau prostia unora dintre cei care şi-au pus semnătura pe respectivul proiect de lege va fi plătită cu aurul şi argintul de la Roşia Montana.
Dănuţ Dudu
- România mai câştigă o bătălie în războiul cu RMGC
Timp de paisprezece ani, licenţa a fost unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale unei mari afaceri româneşti, fiind actul care a dezbinat peste un deceniu societatea civilă, guvernanţi şi compania dezvoltatoare. Licenţa a fost acordată, în 1999, companiei statului Minvest, fără licitaţie, iar un an mai târziu, a ajuns, tot fără licitaţie, la compania privată Roşia Montana Gold Corporation (fosta Euro Gold Resources). În ultimele luni, autorităţile guvernamentale au promis că vor urgenta desecretizarea licenţei.
Pe 27 august 2013, Guvernul îşi asumă un proiect de lege prin care dă undă verde exploatării de la Roşia Montana, fără ca în prealabil să publice cel mai important document din această afacere.
Proiectul guvernului era primul pas spre desemnarea proiectului de la Roşia drept proiect de utilitate publică, ceea ce ar fi permis companiei să-i exproprieze pe localnicii care se opun proiectului fără ca aceştia să poată contesta în instanţă procedura.
Pe 18 noiembrie 2013, Senatul adoptă cu 119 voturi „pentru”, 3 voturi „împotrivă” şi 6 abţineri, Raportul elaborat de Comisia parlamentară specială pentru Roşia Montană, care este de respingere a proiectului de lege în forma transmisă de Guvern. La peste 6 luni de la acel moment, Camera Deputaţilor decide, la rândul său, pe 3 iunie 2014, respingerea aceluiaşi proiect.
Decizia a fost luată în cvasiunanimitate, 301 dintre deputaţi votând „pentru” respingere, 11 „împotriva” şi 3 s-au abţinut. În aceste condiţii, proiectul legii referitoare la exploatarea zăcămintelor aurifere din perimetrul Roşia Montana este definitiv şi irevocabil respins de Parlamentul României ceea ce implică şi anularea licenţei şi documentelor referitoare la acest proiect.
Din păcate, unii dintre deputaţi au încercat să speculeze electoral decizia subliniind că aceasta este şi o consecinţă a eforturilor făcute de societatea civilă în stradă. Numai că declaraţiile respective nu fac decât să sublinieze incapacitatea forului legislativ să genereze un cadru legal coerent şi corect pentru desfăşurarea activităţii economiei şi, mai ales, pentru protejarea intereselor naţionale. Nu vom mai reveni asupra problematicii economice, strategice, politice şi infracţionale pe care am analizat-o în materialele publicate anterior, ci vom încerca să explicităm consecinţele actului politic al deputaţilor români.
În primul rând, din punct de vedere politic şi legal, cazul poate fi considerat ca fiind închis pentru că nimeni din clasa politica nu-şi doreşte, în acest an electoral, altceva decât linişte. Or, o revenire asupra acestei decizii ar echivala cu redeschiderea unor răni sociale greu oblojite şi care încă nu au fost suficient de bine tratate.
Pe de altă parte nu trebuie neglijat faptul că licenţa de exploatare şi contractual încheiat de Guvernul României se supune Legii minelor care încă se află în sertarele parlamentarilor şi care poate include, în urma dezbaterilor parlamentare la care va fi supusă, prevederi care vor facilita deschiderea efectivă a explotării de la Roşia Montana (şi nu numai).
Drept dovadă, în raportul Comisiei speciale care a analizat la momentul respectiv situaţia de la Roşia Montana se specifică: „Având în vedere carenţele legislaţiei actuale, care nu ţine cont de specificul unor proiecte de anvergura proiectului minier în discuţie, Comisia recomandă completarea cadrului legislativ cu măsuri care să stimuleze implementarea unor proiecte miniere de asemenea amploare”.