Epoca brâncovenească – şcoala de zugravi şi pietrari

25

Provenind dintr-un mediu de cărturari, fiind el însuși un om cultivat, Pârvu Mutu a știut să aleagă din tot ceea ce îi oferea pictura vremii tocmai acele mijloace care se potriveau cu eforturile de autodefinire, în sens modern, după modelul principalilor reprezentanți ai culturii românești de atunci.

Opera sa este impresionantă, cuprinzând numeroase ansambluri de pictură murală și un mare număr de icoane. A fost în același timp un adevărat maestru, un „dascăl”, cum i-a plăcut să se numească, atelierul său din București fiind, de fapt, o mică școală de pictură. Dintre ucenicii pe care el i-a deprins cu arta zugrăviei, cel mai cunoscut este Radu Zugravul. În ultima parte a vieții, Pârvu Mutu a intrat în monahism la Schitul Robaia, unde a și murit în anul 1735.

Familiarizat cu principalele monumente de pictură din Țara Românească și Moldova, la curent cu noile orientări ale picturii cretano-athonite, Pârvu Mutu a cunoscut și inovațiile promovate de pictura Renașterii târzii, dar și pictura barocă, prin intermediul gravurilor de reproducere, pe care le-a putut cerceta în vestitele biblioteci ale Cantacuzinilor. Aflat la confluența atâtor tendințe, acesta a știut să păstreze echilibrul expresiei și să afirme un stil propriu.

Domnia dispunea și de o echipă de meșteri pietrari, în frunte cu Vucașin Caragea.

În ceea ce privește sculptura în piatră, se constată, în primul rând, că datorită dezvoltării ei, coloanele pridvoarelor și ale balustradelor, pe care meșterii din prima jumătate a secolului al XVII-lea le construiau din zidărie de cărămidă, sunt tot mai mult înlocuite, în a doua jumătate a acelui secol, cu elemente sculptate în piatră. În această epocă, sculptura în piatră de stil brâncovenesc atinge apogeul resurselor ei constructive și decorative atât la palate, cât și la monumentele religioase, ca Hurez sau Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

În afară de coloane și balustrade se păstrează din această epocă numeroase portaluri, pisanii, ancadramente de ferestre, console și pietre funerare. Ornamentica acestor opere, vădind apropierea de modele reale, este cu precădere vegetală, fiind totodată întrebuințate și elemente figurative zoomorfe și antropomorfe.

La fel, sculptura în lemn cunoaște și ea în această epocă un puternic avânt, păstrând caracterele specifice ale sculpturii în piatră: elementele vegetale sau figurile zoomorfe sau antropomorfe. Sculptura în lemn ce ornează uși, ferestre, stucate și policromate, cu influențe orientale, precum și mobilierul pentru interioarele de la Curte sau din casele boierești sunt lucrate de meșteri locali, formați în aceeași școală cu meșterii pietrari.

Printre obiectele de cult se remarcă cruci sculptate în lemn prețios, ferecate în argint, catapetesme (Mănăstirea Arnota), strane, dar și jilțuri domnești. Un meșter, Nichita, este cunoscut în sculptura de uși la Mănăstirea Tismana (1698).

Munca zugravilor și a pietrarilor era supravegheată și dirijată chiar de voievodul Constantin Brâncoveanu, după cum reiese din documentele vremii. Numărul zugravilor și al pietrarilor a crescut mereu în timpul acestei domnii. Ei au realizat un adevărat stil artistic, ce s-a menținut până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, deși, după uciderea voievodului, zugravii și pietrarii Curții domnești s-au risipit prin toată țara. Ei au lucrat fie singuri, fie în alte echipe, atât în București, cât și în alte centre din țară.

Meșterii pietrari, lemnari și zugravi formați în acest stil nou au înălțat monumente de seamă și după încheierea tragică a domniei lui Constantin Brâncoveanu. Sculptorii în piatră de la Văcărești (1722), stucatorul Iordan de la Biserica Stavropoleos (1724), pietrarii și zugravii de la Biserica Krețulescu — Crețulescu (ridicată de Iordache Kretzulescu, mare vornic și mare logofăt, și soția sa, Safta, fiica voievodului Constantin Brâncoveanu, între anii 1720-1722), au continuat stilul acestei arte, ce avea să se piardă, mai târziu, în veacul fanariot, prin influențele orientale reactualizate și prin desființarea școlii de pietrari și zugravi inițiată de voievodul martir Constantin Brâncoveanu care, după decapitarea lui, nu a mai fost sprijinită de nimeni. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata