Iarna şi oamenii frumoşi
Am învăţat o lecţie foarte interesantă de la un drum aventuros prin România în primele zile ale unei ierni adevărate – cu zăpezi, viscol, drumuri blocate şi multe peripeţii.
Pentru că vremea a fost blândă până în urmă cu o săptămână, ne-am gândit că aveam timp să ajungem şi să ne întoarcem din nordul Moldovei la Constanţa, înainte ca zăpezile să blocheze – ca în fiecare an – multe dintre drumuri.
Viscolul a venit însă neprevăzut şi ne-a blocat drumul undeva la mijloc, în zona Brăila – Galaţi. Aşa că a trebuit să rămânem o noapte în Galaţi, la un hotel – pe care l-am întrezărit pe geamul îngheţat al maşinii – şi apoi, să re-pornim la drum – la fel de dificil a doua zi, printre drumurile parţial închise din Brăila.
După 2 zile de călătorie – am ajuns cu bine acasă – cu încă o lecţie importantă învăţată bine: o lecţie despre puterea oamenilor şi despre recunoştinţă.
În cursul călătoriei noastre – am apreciat eforturile depuse de mii de oameni pentru menţinerea drumurilor în stare bună – am văzut zeci de utilaje de dezăpezire pe parcurs şi am putut face o comparaţie cu starea lucrurilor de acum 20-25 de ani (călătorim pe acest traseu de peste 25 de ani). Evoluţia drumurilor, a îngrijirii acestora, participarea oamenilor la eforturile călătorilor cu maşina este lăudabilă.
În plin viscol, la Galaţi – am apreciat intervenţia oamenilor de la jandarmerie, care nu ne-au lăsat să trecem pe un drum parţial blocat de zăpadă şi vânt – pentru siguranţa noastră (în inconştienţa noastră, am fi ”forţat” trecerea, dar cine ştie ce s-ar fi putut întâmpla……mai ales că venise întunericul).
La Galaţi – am găsit un hotel şi un restaurant minunate (hotelul Galmondo din Galaţi) călduros, curat, elegant – cu un restaurant tip cramă, unde bucătăreasă mi-a preparat salata de legume exact aşa cum am rugat-o – doar a tăiat şi amestecat legumele, fără să pună nimic şi mi le-a servit cu o lămâie lângă, pentru dressing. Mi-a plăcut atât de mult, că am luat şi o a doua porţie (legumele au fost foarte gustoase şi îmi era destul de foame).
Alături de fresh-ul de citrice şi două ceaiuri de mere cu scorţişoară – salatele de legume au reprezentat motivul pentru care m-am relaxat complet în acea seară – bucuroasă că nu ne-am mai chinuit pe drumurile înfundate de viscol, fericită că am găsit hotelul şi restaurantul. Oamenii frumoşi pe care i-am întâlnit peste tot au fost extrem de săritori şi au răspuns mereu solicitărilor noastre (chiar dacă li s-au părut uneori neobişnuite).
A doua zi – am avut alte câteva mici lecţii prin Brăila – până am reuşit să găsim un drum liber şi să ajungem acasă, la Constanţa.
Pretutindeni am întâlnit oameni frumoşi – la benzinării din orăşele mici, la magazine, la intersecţiile blocate de viscol (oameni din forţele de ordine), la hoteluri – fiecare dându-ne o mână de ajutor şi participând cu câte puţin în ajutorul călătoriei noastre.
Suntem minunaţi, noi oamenii, în fiecare moment al vieţii – dar mai ales, în momentele de dificultate. De parcă frumuseţea şi calităţile tuturor se văd mai bine ”la greu”.