Mircea Vintilă, un artist care a rămas fidel folkului

34

La a doua ediţie a Festivalului „Primăvara baladelor” câştiga ”Marele Premiu” cu piesa „Lordul John”. Cu piesa „Bade Ioane” câştigă premiul ”Teletop” al Televiziunii Române, iar cu piesa „Făt Frumos” câştigă premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Mircea Vintilă îşi aminteşte cum s-a ”născut” piesa ”Făt Frumos”, dar şi alte piese celebre pe versurile regretatului poet Adrian Păunescu.

”’Făt-Frumos’ a fost compus într-o garsonieră în Piaţa Romană. Era spre seară. Domnul Păunescu m-a întrebat dacă am o linie melodică. I-am zis că da şi i-am cântat-o. M-a pus să o mai cânt şi a început să dicteze poezia. Când am terminat eu de cântat a terminat şi el poezia. Apoi a aţipit. Eram cu chitara în braţe şi-mi era teamă să şi respir. ‘Pământul deocamdată” a fost compus în drum spre Râmnicu-Vâlcea. Este un popas, unde se mănâncă mici. Ne-am oprit. M-a pus să cânt, iar poezia a scris-o pe drumul de la popas până la Râmnicu-Vâlcea. La ‘Dor de singurătate’ ne aflam undeva la Sibiu. Abia ne trezisem. Eram eu, Florian Pittiş — cu maşina de scris—  şi Adrian Păunescu. A venit cineva să-l aranjeze la păr pe Păunescu şi a zis: ‘Hai, dă-i drumul!’… Eu cântam, domnul Păunescu spunea poezia, iar Pittiş bătea la maşină textul. Nebunia de pe lume!”, povesteşte Mircea Vintilă.

A editat primul disc single, ”Pământul deocamdată — Mielul”, în anul 1974. În 1975 lansează un alt disc single, ”Hanul lui Manuc — Bade Ioane”. Urmează primul LP de mare succes în 1976, intitulat ”Crezul meu”, o parte din piese fiind orchestrate de Dan Andrei Aldea (Sfinx).

În 1982 urmează un alt LP — ”Peripeţii noi” — şi apoi, în 1986, un alt album, intitulat ”Mircea Vintilă”. În perioada 1978-1984 au fost editate două compilaţii folk pe care apare în total cu patru piese.

În 1990 primeşte Marele Premiu pentru întreaga Activitate în cadrul Festivalului Naţional de Muzică Folk „Om bun”.

Urmează o serie de turnee în Austria, Franţa, Germania, Rusia şi Slovacia. Susţine spectacolul „Faţă în faţă cu lumea” la Teatrul ”Bulandra”, alături de Florian Pittiş, cu care în anul 1992 editează albumul ”Nu trântiţi uşa”. La acest album colaborează pentru prima dată cu Mircea Baniciu şi Vlady Cnejevici, care s-au implicat ca orchestratori în realizarea materialului.

În 1992 fondează împreună cu Mircea Baniciu, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici grupul ”Pasărea Colibri”, desfăşurând o prestigioasă activitate discografică şi de turneu în ţară şi străinătate (SUA, Canada, Germania).

”Pasărea Colibri’ a scos folkul din cenuşă transformându-l într-un adevărat spectacol. Sunt foarte multe amintiri frumoase şi impresionante, dar povestite şi nu trăite îşi pierd din farmec şi valoare. (…) Poeţii mei preferaţi pe versurile cărora am compus cel mai inspirat sunt Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Gheorghe Azap. (…) Privind în urmă, mă felicit pentru tenacitatea mea de a rămâne fidel acestui gen muzical”, spune artistul.

Amintirile sale legate de verile petrecute la mare, cu numeroase concerte, sunt emoţionante şi hazlii, în acelaşi timp.

”Trei luni stăteam pe litoral. La 10 iunie era deja târziu. În holul hotelului ‘Aurora’, unde cânta Sfinxul, ne strângeam toţi după spectacol şi acolo începea nebunia. Au fost doi ani în care n-am intrat niciodată în mare în trei luni, cât am stat acolo. Era altă viaţă. Nu erau beţii, erau petreceri, era, pur şi simplu, plăcerea de a fi împreună. Era acea atmosferă creativă în care cântau toţi. Lumea pleca la plajă şi noi cântam în hol. Se întorcea de la plajă, iar noi eram tot în hol. ‘Bronzul de hol’, aşa îi spuneam noi. Mai dormeai la amiază, iar seara aveai program. (…) Erau oameni care veneau din Olanda şi din Suedia care spuneau că au venit special să ne asculte”, spune Mircea Vintilă în interviu.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata