Moaştele Brâncovenilor

1
  • Craniul străpuns de suliţă

„Mă închin în faţa ta, Mare Domn şi bun creştin al neamului românesc!”

 Suntem în iarna anului 1932, în luna decembrie, când Bucureştii gem sub povara nămeţilor. O echipă de arheologi sosea atunci la Biserica Sfântul Gheor­ghe Nou. Comisiunea Monumentelor Istorice a decis efectuarea unor săpături arheologice sub lespedea de marmură care se bănuia că adăposteşte osemintele domnitorului martir. S-a lucrat timp de o săptămână, pentru ca în cele din urmă să se găsească, în adâncuri, un mormânt boltit, în care se aflau rămăşiţele pămân­teşti al Sfântului Constantin Brâncoveanu.
Revelatoa­re a fost descoperirea craniului său, purtând încă sem­nele cumplitului supliciu. În locul în care fusese stră­puns de suliţă, pentru a fi purtat pe străzile Constanti­nopolului, era spart, în vreme ce în zona de jos a maxi­larului, iataganul tăiase o urmă adâncă în os. Voievo­dul fusese lovit de mai multe ori înainte de a muri, căci capul nu s-a desprins de trup nici la prima şi nici la a doua lovitură. Nicolae Iorga, emoţionat de dezve­lirea sfintelor moaşte, s-a înclinat şi a spus cu glas tare: „Mă închin în faţa ta, Mare Domn şi bun creştin al neamului românesc!”.

Osemintele Brâncoveanului nu au fost reînhumate imediat. Arheologii le-au aşezat într-o frumoasă raclă de lemn, care a stat în altarul bisericii timp de mai bine de un an. Apoi, în 1934, când se împlineau 220 de ani de la moartea sfinţilor Brâncoveni, moaştele domnito­ru­lui au fost purtate într-o procesiune solemnă pe stră­zile Bucureştiului, după care au fost aşezate în mor­mântul care a fost acoperit de aceeaşi lespede albă. Din acel moment, creştinii din capitală au început să le cinstească.

 

  • Salvarea Bisericii Sfântul Gheorghe Nou

Veneau rânduri, rânduri. Se închinau moaştelor Sfân­tului Nicolae şi apoi la mormântul Sfântului Con­stan­tin Brâncoveanu. Deşi ţara se afla în plină dicta­tură comunistă atee şi săl­ba­tică, credinţa oamenilor se revărsa, ne­putând fi stăvilită. Părintele Gheorghe Bog­dan, fost paroh al bisericii, îşi amin­teşte că cinstirea moaştelor Brân­covea­nului era parte a ritualului de închi­nare pentru orice credincios care intra în bise­rică. „Nu le spunea nimeni că acolo este mormântul voievodului, dar se ştia, exis­ta această tradiţie, poate că din perioada interbelică, poate că dinainte, transmisă în familiile de bucureşteni.”

La un an după cutremurul din 1977, Nicolae şi Elena Ceauşescu îşi puseseră în gând să demoleze ctitoria lui Constan­tin Brâncoveanu. Cei doi nu se puteau împăca cu gândul că la kilometrul zero al Capitalei se află un sfânt lăcaş, vechi de aproape trei veacuri, care adăposteşte moaştele unui domnitor martir. Era un monument-simbol al orto­do­xiei, aflat la antipodul doctrinei comuniste. Aşa că urma să fie pus la pă­mânt cu excava­toarele şi, în locul lui, să răsară un „mall” bolşevic, unul din acele „circuri ale foamei”, cum erau numite de ro­mâni, pentru că în ele nu gă­seai mai nimic de cum­părat.

Părintele Gheorghe Bog­­­­dan a trăit pe viu toate aceste evenimente.

„Când a auzit de intenţia lui Cea­u­şescu, Patriarhul Iustin a alcătuit o comisie din care făceau parte Răzvan Theo­dorescu, Henriette Dela­vrancea, Vasile Drăguţ, Nicolae Stoian şi Ştefan Balş. Ei au început dis­cuţiile cu Departamentul Cultelor. În toată această luptă pentru salvarea Bi­se­ricii Sfântul Gheorghe Nou, patriarhul s-a folosit de mormântul lui Con­stan­tin Brâncoveanu ca de un suprem argument. Acesta a şi fost principalul motiv pentru care lăcaşul a rămas în picioare.”

În lupta aceasta inegală, în care o mână de oameni de cultură, devotaţi bisericii se luptau cu aparatul co­munist, a existat şi un aju­tor primit din afara ţării. La un moment dat, prin Radio Europa Liberă, s-a aflat în Occident că Ni­colae Ceauşescu dorea să spulbere ctitoria brân­co­ve­­nească din centrul Bu­cu­reştiului. A fost momen­tul în care lumea liberă s-a revoltat. Părintele Gheor­ghe Bogdan crede că im­por­tantă a fost şi impli­ca­rea lui Dan Hăulică, regre­tatul istoric şi critic de artă, plecat recent dintre noi.

„Un om minunat, care pe atunci era reprezentant la UNESCO. El a atenţionat conducerea comunistă şi a intervenit, pentru sprijinul bisericii, şi la acest for internaţional. Aşa s-a decis, în 1979, ca Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucu­reşti să rămână în picioare”. Eu cred, totuşi, că bise­ri­ca a fost salvată de moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu îngropate în ea.

 

  • Sfântul

Anul acesta, pe 15 au­gust, s-au împlinit trei vea­curi de când Vodă Con­stan­tin, „boier vechi şi domn creştin”, a zburat spre cer. Dar astăzi, spre deosebire de acele vremuri negre, ţara lui e liberă şi liniştită. Aşe­zată pe acest făgaş de mar­tirii din decembrie 1989, România a putut, în sfârşit, să-l cinstească aşa cum se cuvine. Din 1992, Brânco­venii erau deja trecuţi în mod oficial în rândul sfin­ţilor.

La ctitoriile lor de la Hurezi, Sâmbăta de Sus ori de la Sfântul Gheorghe Nou nu li se mai oficiază parastase, ci rugi. Creştinii mărturisesc puterea tămăduitoare a moaştelor Sfân­tului Constantin Brâncoveanu şi îi cer izbăvirea din necazuri. Tocmai de aceea, Patriarhia Română a decis anul acesta să deschidă mormântul domnitorului pen­tru ultima oară. Să-i scoată pentru totdeauna moaştele la lumină şi să le aşeze, spre închinare, într-o raclă aurită. Apoi să refacă procesiunea solemnă din anul 1934, când bucureştenii l-au purtat pe Brâncoveanu cu mare alai, în sunete de clopot şi în cântări.

Acum, moaştele martirului se află la închinare, şi tot creştinul le poate aduce rugăciuni. Ele vădesc fap­tul simplu că lucrarea unui sfânt nu se termină odată cu moartea. Într-un chip tainic, puterea pe care el a agonisit-o în timpul vieţii, prin rugăciune stăruitoare şi iubire, rămâne în osemintele lui, pe care credin­cioşii continuă să le cinstească şi să le ceară ajutor. Este şi cazul moaştelor domnului Constantin Brânco­veanu, sfinţite de moartea lui tragică, din acel 15 august 1714.

Articol realizat cu sprijinul monografiei „Mor­mântul Sfântului Constantin Brâncoveanu”, de pr. dr. Emil Cărămizaru

www.formula-as.ro

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata