Sistemul monetar bazat pe dolar este mort. Care ar fi alternativa?

11
  • Care ar fi alternativa la dolar?

Cum se poate retrage din această capcană Banca Populară a Chinei? Ce fac celelalte bănci centrale?

Răspunsul ţine de rezervele în aur pe care le deţin acestea şi care, în medie, totalizează 11% din rezervele lor totale. Or, după 2011, băncile centrale şi-au crescut constant rezervele de aur astfel încât în 2013, conform WGC (Consiliul Mondial al Aurului), au fost achiziţionate 409 tone.

Mai mult, cei de la WGC consideră că tendinţa va continua aşteptându-se ca băncile centrale să achiziţioneze anual circa 300-350 tone de aur. Acesta tendinţa duce la o singură concluzie: băncile centrale se pregătesc pentru o reformă a sistemului monetar internaţional motivată prin dorinţa de diversificare a rezervelor de schimb şi reducerea dependenţei acestora de… dolarul american.

Conform statisticilor celor de WGC, în aprilie 2014 China deţinea oficial numai 1.054 tone de aur cea ce reprezenta aproximativ 1,2% din rezervele sale cu menţiunea că în lipsa datelor oficiale nu se pot face estimări legate de vânzările sau achiziţiile de aur făcute de alte instituţii publice chineze. Printre altele, trebuie menţionat că piaţa privată a metalelor preţioase în China este într-un trend ascendent considerabil, cererea de aur pe această piaţă echivalând cu întreaga producţie mondială de aur ceea ce a permis celor de la WGC să estimeze că pe termen mediu cererea chineză anuală ar putea atinge 500 tone de aur.

Pe de altă parte, informaţiile referitoare la rezervele Băncii Populare a Chinei sunt extrem de sensibile fiind păstrate secrete astfel încât nu se poate spune ce se va întâmpla după finalizarea intenţiei BPC de a vinde 500 miliarde în bonuri de trezorerie americană pentru a achiziţiona aur. Finalizarea intenţiei va antrena turbulenţe pe pieţe care ar afecta exact interesele Chinei şi de aceea se aştepta ca vânzarea să se facă lent şi discret pentru a contracara un astfel de efect.

Traderii londonezi nu pot decât să speculeze pe acest subiect: averea în aur a Chinei ar putea fi între 3.000 şi 4000 de tone de aur (pentru comparabilitate, SUA deţine 8.133 tone – 72,1% din rezervele de schimb – sau Germania 3.387 tone – 68,7% -), iar dacă guvernul chinez îşi va continua programul său îl va întrerupe de transformare a yuanului în monedă de refugiu internaţională nu rămâne decât o chestiune de timp, Iar datorită datoriei sale extrem de ridicate, SUA nu mai sunt în măsură să controleze procesul şi să menţină dominaţia dolarului…

 

  • “Dolarul este moneda noastră şi problema voastră!”

Este dificil de estimat când se va întâmpla asta dar, în actualele condiţii, pare inevitabil evenimentul şi va fi un proces dureros cu numeroase victime colaterale. Cu mult mai multe daune şi mult mai grave decât cele din criza “subprime” a anilor 2007-2008.

Probabil că unii dintre dumneavoastră se vor arăta sceptici, dar în septembrie 2013, James G. Rickards, director la Tangent Capital şi specializat în monedă, anunţa într-o manieră fără echivoc: “Când sistemul monetar internaţional se va prăbuşi, va mai conta doar aurul”.

Iată unul din răspunsurile la ceea ce se întâmpla pe piaţa aurului şi, mai ales, la politicile monetare promovate de băncile centrale. Aşa ajungem la faptul că suveranitatea dolarului a fost permanent contestată şi dezavuată după faimosul acord de la Bretton Woods, în urma căruia băncile centrale americane au decis să înlocuiască etalonul aur cu bancnote. În 1971, secretarul de stat al Trezoreriei americane, John Connelly, răspunzând plângerilor omologilor săi europeni referitoare la fluctuaţiile masive ale dolarului, preciza cinic: “Dolarul este moneda noastră şi problema voastră!”.

Atitudine accentuată în perioada 2006/2007 când FED a abuzat de dreptul său de a tipări monedă şi a exportat către partenerii săi din sistemul bancar internaţional. Asta a făcut ca valoarea bancnotei americane raportată la momentul creării sale (1913) să scadă cu 95% (!!!) fără însă ca poziţia sa de monedă de referinţă să se modifice. În consecinţă băncile centrale şi-au vândut aurul pentru a achiziţiona titluri de stat americane. Mai mult, serviciile şi bunurile erau decontate în dolari ceea cea întărit mitul încrederii în biletul verde.

Pentru a înţelege şi mai bine dimensiunea fenomenului să precizăm că, în conformitate cu datele celor de FMI, Elveţia a vândut într-un deceniu 877 tone de aur iar Spania, Olanda şi Portugalia peste 200 de tone. În 2004, Franţa a vândut o cincime din propriile rezerve de aur iar lista exemplelor de acest tip este lungă… În locul aurului aceste băncile centrale si-au umplut trezoreriile cu paleţi întregi de titluri de stat americane. De ce? Pentru să SUA face jocurile pe plan financiar, economic, politic şi militar iar moneda sa are acoperire într-o fabuloasă cantitate de peste 8.000 tone de aur.

Un mit valabil până în 2006 când FED a decis să stopeze pur şi simplu cifrele referitoare la masa monetară care indică numărul dolarilor aflaţi în circulaţie. Debutul crizei financiare din 2007 a agravat şi mai mult criza datoriilor suverane, iar pentru că SUA şi Europa nu au reuşit să naţionalizeze pierderilor băncilor, au reapelat la tiparniţă lăsând bula să continue să se umfle astfel încât în fiecare clipă valoarea monedei se diminuează iar credibilitatea dolarului se diluează. Practic, guvernele nu mai au acces la butonul de stop al tiparniţei şi doar o prăbuşire a sistemului monetar va opri maşinăria.

Din acel moment s-a instalat neîncrederea. Într-un document publicat de site-ul Wikileaks pe 8 februarie 2010 era inserat un pasaj extras din documentele conducerii de la Pekin: “Dacă noi utilizăm toate rezervele de schimb pentru a achiziţiona obligaţiuni ale Trezoreriei americane, într-o bună zi, Rezerva Federală va anunţa că 10 dolari vechi valorează doar un singur dolar nou care va fi evaluat în aur ceea ce ne va ameţi”.

Iată de ce Asia şi Orientul Mijlociu implementează, pas cu pas, o nouă strategie. Este suficient să ne referim la recentul acord dintre preşedintele chinez şi cel rus în baza căruia China va importa petrol din Rusia plătit însă nu în dolari ci în… yuan! Finalitatea este strategiei este evidentă: debarasarea de monedă şi înlocuirea acestei cu valori palpabile, inclusiv aur.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata