Super-alimentele: iluzia din spatele scenei

3

Miraculoşii antioxidanţi

Printre substanţele care, în opinia savanţilor de azi, dau valoare “super-alimentară” unui fruct ori legumă se numără antioxidanţii; toată lumea vorbeşte azi despre ei, cu atâta preocupare încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva e doar o modă ştiinţifică (fiindcă şi medicina, şi nutriţia, au modele lor, oricât ar părea de ciudat.)

Antioxidanţii sunt molecule care combat aşa-zişii radicali liberi, consideraţi dăunători organismului şi care pot proveni din surse externe (precum fumul de ţigară sau alţi poluanţi), dar se formează şi în organism, ca rezultat al proceselor metabolice normale. Acţiunea intensă a acestor radicali liberi duce la apariţia procesului numit stres oxidativ, care deteriorează celulele corpului, accelerând îmbătrânirea şi favorizând apariţia unor boli precum cancerul, diabetul şi bolile cardiace.

Astfel lămuriţi, oamenii încearcă, în mod logic, să combată radicalii liberi răi cu ajutorul antioxidanţilor buni, consumând alimente care conţin aceste substanţe binefăcătoare. Eroarea începe în momentul în care, luaţi de vârtejul reclamei la un mic număr de alimente cărora le sunt lăudate şi răs-lăudate proprietăţile miraculoase, ajung să creadă că doar acele câteva alimente reprezintă cheia sănătăţii desăvârşite şi a tinereţii fără bătrâneţe.

Un efect, pare-se, bun al modei super-alimentelor (facilitat de viteza cu care circulă azi informaţia) a fost creşterea interesului publicului faţă de nutriţie şi sănătate, în special în ţările dezvoltate. Dar reversul monedei îl constituie aspectul scos în evidenţă de experţii BDA, organizaţia menţionată mai sus: oamenii se lasă seduşi de aura de hrană miraculoasă a acestor alimente şi ajung să le cumpere şi să le consume în detrimentul altora, la fel de binefăcătoare, la fel de necesare şi mai uşor de procurat.

Iată câteva exemple de „alimente-minune” larg promovate în ultimii ani:

  •     afinele conţin cantităţi mari de antioxidanţi, mai ales din grupul numit antocianine, despre care unele studii sugerează că ar inhiba creşterea celulelor canceroase din tumorile colonului şi chiar le-ar distruge. Alţi antioxidanţi din aceste fructe previn şi chiar înlătură declinul memoriei, asociat cu înaintarea în vârstă, la şobolanii de laborator.
  •     fructele açai sunt bogate în antioxidanţi puternici, deşi, deocamdată, efectul lor benefic asupra organisumul uman rămâne să fie demonstrat.
  •     despre sfecla roşie se crede că ar contribui în mod major la sănătatea umană prin conţinutul mare de nitraţi, care ar fi transformat în organism în oxid nitric; acesta scade tensiunea arterială şi previne formarea cheagurilor de sânge, ajutând astfel sănătăţii aparatului circulator.
  •     cacaoa a fost şi ea lăudată ca agent de reducere a riscului cardiac, deoarece ar scădea tensiunea arterială şi ar creşte elasticitatea vaselor de sânge, ca urmare a prezenţei unor compuşi numiţi flavonoizi.
  •     somonul, care conţine acizi graşi omega-3, apare adesea pe listele de super-alimente, considerându-se că, la fel ca alţi peşti graşi, reduce riscul bolilor cardiace şi atenuează durerile articulare în cazul artritei reumatoide.
  •     rodia: sucul de rodii combate stresul oxidativ şi scade tensiunea arterială, sugerează unele studii recente, ceea ce îl face preţios în prevenirea bolilor de inimă.

Dar cât de relative sunt lucrurile în lumea alimentelor “miraculoase” o arată un studiu din anul 2009, ce demonstra, prin teste de laborator precise, că banalele (şi mult mai ieftinele) prune au un  conţinut de antioxidanţi la fel de ridicat ca şi mult-lăudatele afine. Fără să conteste bogăţia de antioxiodanţi a afinelor, cercetătorii agenţiei de cercetări agricole AgriLife Research, din Texas, au arătat că şi alte fructe pot fi la fel de sănătoase din acest punct de vedere.

Cercetările lor asupra a peste 100 de soiuri de prune, nectarine şi piersici au demonstrat că aceste fructe au o mare valoare alimentară, fiind bogate în râvniţii antioxidanţi, iar prunele nu sunt cu nimic mai prejos de afine, cu care au fost comparate în cursul testelor de laborator.

Pus alături de cel cu fructele goji vs. mere, menţionat mai sus, acest exemplu arată că orice reclamă zgomotoasă făcută unui aşa-zis super-aliment trebuie privită cu o doză de circumspecţie şi că e foarte probabil ca pentru orice “super-aliment” scump ori exotic să existe o alternativă la fel de sănătoasă şi mult mai accesibilă.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata