Ursul, considerat emblemă pentru Carpaţi, ameninţat de braconaj, fragmentarea habitatelor, defrişări şi tăieri ilegale de pădure

3

La rândul său, Costel Bucur, directorul programului de păduri şi arii protejate în cadrul WWF — România, a ţinut să menţioneze de ce a fost ales Maramureşul pentru implementarea acestui proiect.

„Maramureşul este chiar o regiune prioritară a WWF — România, având în vedere că aici găsim cam tot ce este emblematic pentru Carpaţi, pentru România, de la altitudini joase, de circa 150 de metri, până la 2.303 de metri pe Vârful Pietrosul Rodnei. Deci, cele mai multe dintre ecosistemele pe care le întâlnim în România le întâlnim în Maramureş, iar probleme cu care protejarea mediului şi natura se confruntă sunt prezente şi în Maramureş, deci aceasta este o regiune prioritară în care încercăm să venim cu expertiza noastră, cu o abordare profesională vizavi de valorile pe care trebuie să le păstrăm în faţa ameninţărilor existente şi să încercăm să găsim soluţii care să fie apoi replicabile la nivel naţional şi regional, la nivelul Carpaţilor”, a subliniat el.

Acesta a precizat că proiectul iniţiat de WWF-România este unul esenţial pentru conservarea naturii la nivel mondial, respectiv partea de adresare a fragmentării habitatelor, precizând că astfel de studii nu au mai fost efectuate în zona Maramureş, iar această propunere de reţea ecologică este o premieră pentru România.

Pe de altă parte, Bucur a atras atenţia asupra faptului că cea mai mare ameninţare la adresa speciei o reprezintă fragmentarea, respectiv reducerea habitatului.

„După cum ştim, în ultimii ani, infrastructură s-a dezvoltat şi este în continuă dezvoltare. Apoi, este dezvoltarea rezidenţială, construcţia de case de locuit, case de vacanţe, care toate, cumulate, au efect negativ asupra urşilor. Dacă în urmă cu 200 de ani ursul a fost diurn, din cauza activităţii omului şi a presiunii acestuia, ursul a devenit nocturn, deci activitatea principală a acestuia se desfăşoară noaptea, atunci îşi procură hrana necesară. Iată cum omul a reuşit să modifice comportamentul speciei, proces care a fost, însă, de lungă durată”, a arătat acesta.

În ceea ce priveşte conectivitatea între zonele în care ursul se găseşte, cea mai mare ameninţare o constituie defrişările, Costel Bucur subliniind că aici se referă la schimbarea categoriei de folosinţă a terenului.

„Dacă se elimină pădurea şi se fac hoteluri, stadioane etc, schimbarea categoriei de folosinţă a terenului este cea care deranjează foarte tare posibilitatea de mişcare a ursului şi nu numai. Dacă vorbim despre acele tăieri rase, de multe ori ilegale, ele afectează în mod negativ această specie şi nu numai, mai ales dacă ele se petrec pe marginea căilor permanente de transport, unde sunt şi cele mai expuse zone, pentru că cine se duce să fure lemn nu fură din creierul munţilor, ci de pe lângă drum, pentru că este mai uşor. Vorbim aici la scară mică. Deci, pe zona de lângă căile permanente de transport, ursul prin comportamentul lui natural are nevoie de adăpost. El nu trece un drum până nu petrece câteva ore într-o zonă de adăpost, până se obişnuieşte, vede că poate să treacă respectiva bariera şi, atunci, acolo are nevoie de adăpost suplimentar”, a spus Bucur.

La rândul său, Edit Pop, managerul de proiect în România, a precizat că proiectul a avut şi o componentă puternică de integrare în comunităţi, iar pe tot parcursul derulării acestuia au fost implicate comunităţile locale, astfel încât să li se confere sentimentul de proprietate.

„În Maramureş nu am avut conflicte om-urs majore. Ursul nu a fost încă învăţat să vină în comunitate regulat şi să interfereze cu viaţa comunităţii în sine. Activităţile de monitorizare cu camere ne-a arătat un lucru foarte important şi anume că, acolo, în zonele unde în timpul zilei vedem cirezi, vaci, turme de oi, oameni care culeg ciuperci şi se retrag după 6-7 seara, apare ursul. Încă împărţim ziua, nu ne călcăm unul pe celălalt. Încă nu există acele conflicte care să sperie comunitatea şi să perturbe animalul”, a spus ea.

45% din populaţia totală de urs brun din Europa, mai puţin Rusia, se găseşte în România şi Ucraina. Dacă în trecut specia Ursus arctos a fost larg răspândită în Europa, astăzi situaţia este dramatică: specia a dispărut aproape complet în Austria, Germania sau Elveţia iar vestul şi centrul Europei nu mai au populaţii stabile şi sănătoase de urşi bruni. În aceste zone, consecinţele sunt serioase, mai ales asupra pădurilor dens populate de ierbivore.

În zona Maramureşului, există între 200 şi 250 de indivizi de urşi. În Ucraina, estimarea arată între 180 şi 220 de urşi. La nivel naţional, estimarea arată circa 6.000 — 6.500 de urşi, zonele cu densitatea cea mai mare fiind Braşov, Covasna, Harghita, Vrancea, Mureş, Bistriţa.

În cadrul proiectului, s-a lucrat cu responsabilii pe domeniu, respectiv Direcţia Silvică, Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, fondurile de vânătoare, administraţiile de parcuri, custozii, administratorii siturilor Natura 2000.

Proiectul „Graniţe deschise pentru urşii din Carpaţi României şi Ucrainei” a fost implementat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria — Slovacia — România — Ucraina 2007 — 2013 şi este cofinanţat de Uniunea Europeană cu 937.834 euro prin Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat. Activităţile proiectului au acoperit teritoriul judeţului Maramureş şi al regiunilor Ivano — Frankivsk şi Zakarpatska în Ucraina. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata