În general, perioada de sarcină este diferită și specială pentru fiecare femei. În foarte multe dintre cazuri, viitoare mămică se confruntă cu grețuri. Studiile au dovedit că principala cauză a acestui simptom neplăcut ține de prezența unui hormon care trece de la făt la mamă.
Astfel, datorită acestui hormon care trece de la făt la mamă şi provoacă sensibilitatea organismului feminin la această substanță, se crede că ar fi la originea grețurilor pe care 80% dintre femei le resimt în timpul sarcinii, precum și a hiperemezei de sarcină, cea mai gravă formă a acestei afecțiuni.
Practic, este responsabil de aceste episoade, denumit hormon produs de făt, GDF15, însă cantitatea acestuia și “noutatea” pe care o reprezintă substanța pentru mamă sunt cele care determină intensitatea grețurilor.
Astfel, în cercetarea publicată în revista Nature, se spune că GDF15 este un hormon exprimat în concentrații scăzute în majoritatea organelor, chiar și în afara sarcinii, însă, în timpul gestației, este produs în partea fetală a placentei și este difuzat în sângele mamei.
Însă acest rol al său, în declanșarea grețurilor fusese deja speculat în mai multe studii, însă noua lucrare, la care participă oameni de știință din SUA, Marea Britanie și Sri Lanka, clarifică faptul că sensibilitatea mamei la acest mesager chimic determină gravitatea și frecvența episoadelor de vărsături.
Două procente dintre femeile însărcinate suferă de hiperemeză gravidică, un exces de greață și vărsături
Concret, cercetătorii au observat că femeile se confruntă cu mai multe grețuri în timpul sarcinii atunci când sunt expuse la niveluri mai ridicate de hormon GDF15 decât cele cu care sunt obișnuite. Astfel, femeile care suferă de beta-talasemie, o boală a sângelui care duce la niveluri perpetuu ridicate de GDF15, sunt protejate de greață excesivă în timpul sarcinii.
În acest sens, echipa a testat pe șoareci dacă expunerea animalelor la un anumit nivel al hormonului înainte de sarcină ar putea avea un efect preventiv asupra grețurilor. Rozătoarele expuse imediat la niveluri ridicate de GDF15, similare cu cele prezente în timpul sarcinii, au prezentat o pierdere a poftei de mâncare care indică o stare de rău.
În timp ce rozătoarele expuse anterior la o doză mică de hormon nu au suferit aceeași pierdere de apetit atunci când au fost supuse la o doză mare de GDF15.
Aşadar, următorul pas va fi acela de a testa dacă o expunere la GDF15 înainte de sarcină poate reduce greața și vărsăturile. O altă cale posibilă ar putea fi utilizarea medicamentelor care blochează receptorii pentru acest hormon în creier.
Sursa: www.antena3.ro
