Firmele de management al creanțelor care activează pe piața din România au realizat afaceri de 194 milioane de lei anul trecut și au obținut un profit de 21,1 milioane de lei, în condițiile în care numărul acestora s-a dublat în cinci ani, la 193, potrivit unei analize de profil.
„Numărul companiilor specializate în recuperarea datoriilor aproape s-a dublat în intervalul 2010-2014. Astfel, dacă în urmă cu cinci ani erau înregistrate 105 firme, în 2012 s-a ajuns la 158, în 2013 la 182, respectiv la 193 în 2014. Și afacerile acestora au evoluat semnificativ, de la 121,9 milioane de lei în 2010, la 169,4 milioane în 2011, la 184,5 milioane lei în 2013 și la 194 milioane lei în 2014. Profitul recuperatorilor a avansat de la 19,3 milioane de lei, în 2010, la 21,1 milioane de lei, în 2014„, relevă datele studiului.
Statistica realizată pe baza datelor depuse de firmele de management al creanțelor indică faptul că marea majoritatea a societăților cu acest profil de activitate se află în zona Capitalei, afacerile acestora depășind 174 milioane de lei.
O hartă a datornicilor, realizată din prisma business-ului de recuperare creanțe, situează zona Moldovei pe locul secund, cu 14,7 milioane de lei, urmată de Nord-Est cu 1,7 milioane, și Centru, cu 1,1 milioane de lei. Zonele de Vest, Sud-Vest și Sud ale țării abia dacă au adunat împreună 1,9 milioane de lei, conform analizei realizată de KeysFin.
Potrivit analiștilor KeysFin, această situație poate fi privită în oglindă cu cea a situației creditării la nivel național.
„București — Ilfov a fost și zona în care s-au acordat cele mai multe credite în timpul Epocii de Aur a Consumului. Dincolo de clienți, care au avut de suferit de pe urma crizei (reduceri de salarii, concedieri etc.) sau care nu și-au estimat corect capacitatea de plată (consecință a slabei educații financiare), o parte din vina pentru numărul mare de datornici o poartă și bancherii, care au acordat finanțări cu ochii închiși, vestitul credit cu buletinul fiind poate cel mai bun exemplu’, au explicat analiștii.
Din momentul în care clienții n-au mai putut să plătească, băncile au căutat să-și curețe bilanțurile și au vândut portofoliile de credite neperformante firmelor de recuperări.
„Bancherii și-au acoperit mare parte din aceste credite din dobânzile uriașe percepute, astfel că le-a fost simplu să scape de datornici. La rândul lor, firmele de creanțe au cumpărat creditele ieftin și, din marja rămasă, își acoperă un profit semnificativ. De pierdut au clienții care, aflați în incapacitate de plată, s-au văzut cu veniturile blocate și bunurile scoase la vânzare. Legea falimentului personal a venit prea târziu pentru majoritatea’, au subliniat experții.
Cea mai mare firmă din piața recuperării de creanțe este, potrivit datelor financiare, EOS KSI România, care a raportat anul trecut 590 de salariați și afaceri de 61,1 milioane de lei, cu un profit de aproape 1 milion de lei. Locurile următoare în top 5 sunt ocupate de Asset Portfolio Servicing România, Top Factoring, VS Comunication și Cycle Eurpean.
Pe de altă parte, în opinia analiștilor KeysFin, modul în care se derulează afacerile din sectorul colectării de creanțe ridică destule semne de întrebare.
„Mulți clienți au sesizat autoritățile că sunt hăituiți de unele companii, în condițiile în care activitatea acestora nu este reglementată cu aceeași strictețe cu care se desfășoară business-urile din sectorul bancar, aflate sub monitorizarea Băncii Naționale”, spun ei.
În acest sens, Amalia Postu, avocat partener la Postu Leonte și Asociații, afirmă că mecanismul cesiunii creanțelor bancare către societățile specializate de recuperare ascunde, sub aparența legalității, numeroase nereguli și încălcări ale legii, în condițiile în care cesionarea unui credit bancar reprezintă, practic, preluarea calității de creditor de către societatea de recuperare, în locul băncii, fără, însă, ca aceasta să îndeplinească toate cerințele legale pentru a fi creditor într-un contract de credit, aspect de natură a atrage nulitatea cesiunii. Astfel, creanța cesionată își pierde calitatea de creanță bancară, între noul creditor și debitor intervenind un alt raport, de o altă natură juridică. În practică, însă, atrage atenția Amalia Postu, băncile nu solicită niciodată acordul clienților, aceștia fiind doar înștiințați cu privire la cesiune.
Pentru a se apăra, clientul care află că „a fost vândut’ unei firme de recuperare are la îndemână câteva mecanisme legale, fie pe latura civilă, fie pe latura penală, spune avocatul.
„În materie civilă, aș preciza invocarea nulității cesiunii pentru argumentele expuse anterior. De asemenea, fiecare client ar trebui să verifice dacă nu se află în situația în care creanța a fost prescrisă, iar în caz afirmativ se poate apăra invocând instituția prescripției, nemaiexistând obligația legală de a achita sumele pretinse’, a explicat aceasta. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)