Albul zăpezilor, negrul pământului şi mugur de floare pe ia românească

Albul zăpezilor va să fi dat culoare primei cămăși a femeilor dace, care își înstrăiau familia cu haine țesute din cânepa moale, care le ocroteau de frig, iar când neaua începea să se topească și se ivea primul bob de pământ negru și mănos, acesta îi dete surată de culoare albului.

Așa se vor fi născut primele culori pentru straiele noastre populare, în alb și negru. Pe rând, fiecare mugur de floare mai adăuga câte o culoare pânzei, făcând să curgă râuri de curcubeu de pe portul popular românesc.

Ia s-a născut dimpreună cu întregul strai popular, ajungând să cucerească cele mai pretențioase gusturi de la noi și de dincolo de noi: de la cele ale Reginei Maria până la cele ale multor celebri artiști străini, devenind universal purtabilă, pentru că poate fi îmbrăcată și la câmp, și la ținuta de sărbătoare de la țară, dar și la blugi ori în combinații sofisticate precum cele de pe “covorul roșu”.

Leontina Prodan, designerul timișorean care are Autorizația nr. 1 de cultură de cânepă în sistem gospodăresc din România postdecembristă, și-a dedicat ani în șir studierii portului iei.

“Noi nu avem un costum național unic reprezentativ. S-au făcut cercetări în 1861, la Astra Sibiu, când Simion Bărnuțiu, Petru Maior au încercat să facă un costum național pentru români, pentru că erau cel săsesc, șvăbesc, unguresc. Au constatat că portul românesc este foarte diversificat, cu o mulțime de modele, de imagini. Au văzut această diversitate și atunci s-a introdus costumul popular de Sibiu, alb cu negru. Eu am întâlnit acest costum și la Hobița, în satul lui Brâncuși (am două costume de la nepoata lui, Ioana, care mi le-a dăruit când avea 80 de ani, inclusiv marama pe care o purta mama sculptorului). Costumul de Gorj seamănă foarte mult cu cel de Făgăraș, Jiu, pentru că era transhumanța și fiecare se identifica prin costumul său”, a explicat Leontina Prodan.

Asemeni întregului port popular, și iile diferă de la o zonă la alta, dar toate au specificul românesc, după cum spune designerul.

“Specific iei sunt croiul în cruce și motivele cusute, în general, în cruciulițe, pentru că femeile, în credința lor, considerau că cel mai benefic simbol este crucea. Materialul nu se tăia sub braț. Croiul în cruce conferă lejeritate, fustele și pantalonii erau foarte largi, pentru că se considera că energia pământului este captată mai bine sub această formă de clopot”, spune Leontina Prodan.

Dacă înainte de 1990 prețul unei ii era accesibil oricărui buzunar, astăzi el a crescut semnificativ, ia devenind un produs de lux căutat de cei care cunosc valoarea țesăturii.

Leontina Prodan, absolventă a Facultății de Studii Economice și a celei de Design vestimentar, este o creatoare de modă care folosește motivele populare, ei aparținându-i costumele confecționate pentru trupele Etno sau Romania, dar și cele purtate de artiști în cadrul unor ediții ale Festivalului Internațional PLAI. Cu majoritatea creațiilor sale a cutreierat târguri din Austria, Belgia, Franța sau Germania.

“Ia este reprezentativă pentru costumul popular. Sunt designer de profesie și am găsit într-un jurnal de modă de pe la 1893 specificat următorul lucru: ‘femeile înstărite de la Milano și Paris aveau ca veșminte de lux marama, ia și fota românească’. Tabloul lui Matisse ‘La blouse roumaine’ reprezintă ia noastră. A apărut păpușa românească îmbrăcată cu ie de la Matisse. Eu am făcut astfel de păpuși îmbrăcate în port popular. Acum colaborez cu o familie venită de la Chișinău, care face jucării din textile, iar la ultima șezătoare am făcut chiar păpușa îmbrăcată românește, din textile, fără ac și ață, ci doar cu legături din noduri”, a afirmat Leontina Prodan.

Acum 75 — 80 de ani, ia și costumul popular exprimau identitatea.

“După hainele pe care le purtau la joc, la hore, puteai cunoaște totul despre cel care le purta. Se adunau în clăci, la șezători, și își ascundeau modelele una față de alta. Două fete nu aveau costume sau ii la fel. După modelul cămășii la guler și după culoare știai dacă acel bărbat este însurat, văduv, câți copii are. După 30 de ani avea cusut gulerul cu albastru. Oamenii nu știau atâta școală, dar scriau cu aceste simboluri și cu culorile, erau mult mai intuitivi. Noi ne-am pierdut identitatea”, spune designerul timișorean.

Leontina Prodan susține că, dacă se vor respecta câteva reguli esențiale de confecționare a iei — croiul în cruce, cruciulițele, simbolurile, culoarea, mesajul—, atunci ia poate fi autentică în continuare. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto:romania-insider.com