Ayatollahii iranieni fac un pas in exterior

 
Mult asteptata intâlnire Iran – SUA de la Haga a fost un gest mai mult decât diplomatic. Dupa 30 de ani de rivalitate paranoica, Republica Islamica pare sa dea semne ca ridica manusa aruncata de presedintele Barack Obama, pentru a „depasi vechile diferente”.
 
Convorbirea dintre ministrul adjunct de externe iranian, Mohammad Medhi Akhunzadeh, si trimisul special american pentru Afganistan si Pakistan, Richard Holbrooke, poate ca nu a fost de „greutate”, dar a rupt un tabu, noteaza ziarul El Pais.
 
O dovada in acest sens este si interesul pe care l-a suscitat secretarului de stat al SUA, Hillary Clinton, care a anuntat ca Holbrooke „a avut un schimb scurt si cordial de pareri cu seful delegatiei iraniene”. Înalti functionari ai ambelor tari se intâlnisera deja anterior.
Coincidenta de prezenta la Sharm el Sheij (Egipto), in mai 2007, dintre Condoleezza Rice si seful diplomatiei iraniene, Manouchehr Mottaki, suscitase mare expectativa, dar nu a mers mai departe de un schimb de cordialitati.
 
Acum climatul este diferit. Trimisul iranian a exprimat la Haga (Olanda) disponibilitatea tarii sale de a participa la planurile de combatere a traficului de droguri si de a ajuta la reconstructia Afganistanului, doua aspecte cu privire la care interesele Teheranului si cele ale Washingtonului coincid.
 
Fapt ce nu l-a impiedicat pe Akhunzadeh sa-si retitereze criticile fata de prezenta trupelor straine. De fapt nu atât Iranul, cât SUA sunt cele care si-au schimbat atitudinea de a recunoaste, in sfârsit, ca vecinii Afganistanului trebuie sa participe la stabilizarea acestei tari.
 
Dincolo de retorica bombastica a actualului presedinte iranian, Mahmud Ahmadinejad, care a facut atâta rau imaginii externe a tarii, Republica Islamica a mentinut o atitudine constructiva fata de problema afgana. Saptamâna trecuta a produs o expectativa mondiala anuntul ca un diplomat iranian a vizitat cartierul general al NATO de la Bruxelles, pentru prima data de la revolutia islamica din 1979.
 
A fost vorba de un contact informal asupra vecinului Afganistan. Totusi, in octombrie 2004 a existat o informatie privind cooperarea pe care Iranul a oferit-o organizatiei, permitând aterizarea unui avion al aliatilor ce transporta material electoral pentru refugiatii afgani.
 
Asa cum a reamintit ministrul adjunct de externe, Akhunzadeh, Iranul a primit 3 milioane de afgani in timpul razboiului civil, dintre care circa un milion nu s-au mai intors in tara lor. Dincolo de rivalitatea sa ideologica cu talibanii, Iranul a mentinut relatii cu comunitatile siite si persanofone din Afganistan. Datorita acestor relatii, Teheranul a facut parte de la inceput din grupul de lucru pentru Afganistan pe care ONU la creat in anul 2000.
 
Un an mai târziu, dupa atentatele din 11 septembrie, SUA au cautat sprijin international pentru operatiunea lor impotriva Al Qaida, iar diplomati iranieni si americani s-au intâlnit discret la Geneva. Guvernul lui Mohamed Khatami si-a dat aprobarea tacita interventiei, a oferit facilitati pentru survolarea spatiului sau aerian si a asigurat chiar ca va permite operatiuni de salvare in caz in care vreunul ar cadea pe teritoriul sau.
 
Indignarea iranienilor a fost insa de proportii când, in ianuarie 2002, George W. Bush i-a inclus in infama axa a raului. O asemenea lipsa de tact a dat aripi sectoarelor cele mai conservatoare ale regimului. A fost scoasa la lumina intreaga poveste a ingerintelor americane de la sprijinirea loviturii de stat din 1953.
 
Guvernul de la Washington nu era de incredere, iar atât conservatorii cât si reformistii au cazut de acord, iar resentimentele au durat pâna azi. Poate de aceea nimeni nu a primit cu mare entuziasm bunele intentii ale lui Obama. Când liderul suprem i-a raspuns ca asteapta fapte concrete, el reflecta un sentiment foarte generalizat, dincolo de simpatiile pe care orice iranian le are fata de sistemul sau de guvernare.
 
Este si motivul pentru care la Haga s-a dus adjunctul sau si nu ministrul de externe iranian Mottaki, cum era de asteptat. A fost un semn de prudenta. Nimeni in Iran, si cu atât mai putin Ahmadinejad, pe care il asteapta in iunie alegeri prezidentiale, nu mai vrea „sa-si friga degetele” cu SUA, conchide El Pais. 30 de ani de tensiune cu SUA – Criza ostaticilor.
 
Un numar de 63 de ostatici americani au fos schestrati in ambasada SUA din Teheran in 1979. Majoritatea nu aveau sa fie eliberati decât dupa 444 de zile. – Razboiul Iran-Irak. Saddam Hussein, sprijinit de Occident, invadeaza Iranul in 1980. Razboiul a durat opt ani. – Scandalul Iran-Contra.
 
SUA au vândut in secret, in anii 80, arme Iranulului destinând fondurile finantarii gherilei Contra care lupta impotriva guvernului sandinist din Nicaragua. – Zborul 655 al Iran Air. Un crucisator al SUA doboara din greseala un avion civil iranian, la 3 iulie 1988. Au pierit 290 de persoane. – Planul nuclear. CIA dezvaluie in 2001 ca Teheranul dezvolta un plan pentru a se dota cu bomba atomica.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata