În România, voucherele de vacanță acordate angajaţilor nu se pot da pe criterii discriminatorii, însă există o categorie de români care sunt tăiaţi de pe lista acestor beneficiari.
Aceste vouchere de vacanță sunt acordate, conform regulilor negociate în contractele colective sau, în urma consultărilor cu angajații, în regulamentele interne.
Doar că nu se pot acorda pe criterii discriminatorii, nici măcar dacă acele criterii sunt prevăzute în regulamentul intern. De pildă, o situație recent întâlnită este lipsirea de vouchere de vacanţă, persoanelor care au fost în medical mai mult timp.
Concret, voucherele de vacanță sunt bonuri de valoare tipărite pe hârtie, asemănătoare cu tichetele de masă, sau sub forma unui card bancar pe suport electronic, care sunt acordate conform regulilor negociate în contractele colective sau, în urma consultărilor cu angajații, în regulamentele interne.
Statul român permite, așadar, utilizarea unor instrumente specifice pentru sprijinirea salariaților, angajatorilor și chiar a economiei, prin eliminarea obligațiilor privind plata contribuțiilor sociale în anumite condiții, dar impune clar regulile.
În acest sens, prima și, probabil, cea mai importantă regulă este că participanții la raporturile juridice de muncă trebuie să negocieze colectiv o serie de aspecte sau, atunci când nu poate fi încheiat un contract de muncă, să se consulte înainte de stabilirea unor reguli, în condițiile art. 241 din Codul muncii.
În contextul legal, atât prin negociere, cât și prin consultare, pot fi stabilite categoriile de beneficiari/salariați care primesc vouchere de vacanță, iar excluderea unui salariat care face parte din aceste categorii poate intra sub incidența OG 137/2000 atunci când motivele excluderii nu sunt obiective ori justificate.
În toate normele metodologice, privind acordarea voucherelor de vacanță (HG 215/2009) se stabilește că angajatorii sunt cei care decid regulile privind modul de acordare a voucherelor de vacanță, care să prevadă, printre altele, categoriile de beneficiari.
Mai mult, angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau, acolo unde nu este constituit un sindicat, cu reprezentanții salariaților, stabilesc prin contractele colective de muncă sau prin regulamentul intern, clauze privind acordarea biletelor de valoare, care să prevadă, printre altele, categoriile de salariați care primesc bilete de valoare.
În aceste condiții, o excludere totală a unui salariat care pe parcursul anului a avut contractul de muncă suspendat potrivit cap. IV din Codului muncii sau din alte motive independente de voința sa ori stabilite prin alte acte normative, poate fi considerată discriminare, fiind prevăzute soluții și pentru aceste situații.
Astfel, „cuantumul acordat salariaților (nu se referă la salariații din instituțiile și autoritățile publice) sub forma voucherelor de vacanță se stabilește, în condițiile legii, de către angajatori proporțional cu perioada de exercitare a raportului de serviciu sau durata contractului de muncă, într-un an calendaristic”, adică vor primi vouchere de vacanță proporțional cu timpul lucrat, așa cum prevede art. 12 alin (3) din HG 215/2009.
În concluzie, voucherele de vacanță sunt, în primul rând, o măsură a statului prin care acesta urmărește sprijinirea salariaților și a angajatorilor, iar scopul avut în vedere în momentul adoptării OUG nr. 8/2009 rămâne încă de actualitate, potrivit avocatnet.ro.
Sursa – www.antena3.ro