Conacul Goleștilor: Un simbol al arhitecturii pre-brâncovenești
Conacul Goleștilor, situat în prezent pe teritoriul orașului Ștefănești din județul Argeș, reprezintă unică fortificație laică de la sud de Carpați, având o importanță semnificativă în arhitectura românească anterioară epocii brâncovenești.
Istoria conacului și restaurările sale
Construit în anul 1640 de boierul Stroe Leurdeanu, conacul a suferit distrugeri majore în urma unui incendiu din 1716. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Radu Golescu a inițiat lucrări de refacere și extindere a complexului. După o amplă restaurare care a început acum 75 de ani, ansamblul muzeal a fost deschis publicului.
Filofteia Pally, directorul complexului muzeal Golești, subliniază că „în cele aproape patru veacuri de existență, clădirile au trecut prin perioade dificile”. Restaurarea realizată între 1942-1943 s-a desfășurat într-un context complicat din punct de vedere economic și social.
Inițiativa salvării patrimoniului cultural
În anul 1939, istoricul George Fotino atrage atenția asupra stării precare a construcțiilor printr-o serie de conferințe radio. Tot atunci s-a instituit Muzeul Dinicu Golescu printr-un decret semnat de regele Carol al II-lea pe 7 iunie. Lucrările pentru restaurarea conacului au fost coordonate de inginerul Radu Minescu cu proiectele arhitecturale realizate de Horia Teodoru.
Mobilierul original și tablourile familiei Golescu au fost donate muzeului înaintea inaugurării din 1943. De asemenea, Biblioteca ‘I.I.C. Brătianu’ din București a contribuit cu un număr considerabil de cărți vechi care sunt păstrate până astăzi.
Secții muzeale dedicate istoriei locale
În anul 1958 s-a deschis secția memorială dedicată familiei Golescu și o expoziție istorică ce ilustrează evenimentele importante ale anilor 1821, 1848 și 1859. Între anii 1960-1961 au avut loc lucrări suplimentare pentru amenajarea unor noi secții muzeale.
Secția dedicată Etnografiei și Arte Populare a fost inaugurată în anul următor într-un spațiu generos format din optsprezece camere. În plus, secția pedagogică s-a deschis într-o clădire ce găzduise anterior școala slobodnicilor lui Dinicu Golescu.
Elemente arhitecturale remarcabile
Accesibilitatea complexului se face printr-un foișor construit parțial din ziduri solide care servea ca punct strategic pentru supraveghere. Se spune că Tudor Vladimirescu ar fi locuit aici între datele critice ale revoltei sale din mai 1821.
La intrare se află școala slobodnicilor fondată la începutul secolului XIX sub conducerea lui Radu Golescu; aceasta este recunoscută ca prima instituție modernizată cu predare în limba română până în anul 1830.
De asemenea, un spital destinat săracilor cunoscut sub denumirea popularizată „bolniță” este situat lângă intrarea principală a complexului muzeal.
Un alt element notabil este baia turcească datând tot din perioada lui Radu Golescu; aceasta prezintă caracteristici arhitecturale specifice vremii cu ziduri groase și tavan boltit prevazut cu orificii pentru ventilație.
Cladirea principalã are o pivniță extinsã si bine conservata si include zone sigure unde stãpânii puteau găsi refugiu in cazuri extreme; modificările aduse acesteia reflectând evolutia stilurilor architectonice pe parcursul timpulu.
Conacul Golești: O călătorie în timp și istorie
Arhitectura și atmosfera interioară
Conacul de la Golești, un exemplu remarcabil de arhitectură boierească, își desfășoară încăperile în jurul unui hol central. Acesta este dotat cu o scară spiralată din lemn, care facilitează accesul la etaj. Dormitoarele, biroul fraților Golești, salonul cu pian și sufrageria sunt mobilate cu piese de epocă ce evocă atmosfera secolelor trecute. Tablourile ce reprezintă membrii familiei Golescu din diverse perioade istorice adaugă un farmec aparte vizitei.
Camera orientală: Un spațiu dedicat oaspeților
Una dintre cele mai fascinante încăperi ale conacului este camera orientală, destinată primirii oaspeților de seamă din Imperiul Otoman. Aici pot fi admirate obiecte originale precum divanele așezate pe pardoseală și acoperite cu șaluri turcești, pernele decorate cu motive orientale, lampa în formă de semilună și o carpetă cusută cu fir de argint care reproduce fragmente din Coran.
Spațiile etajului
La etaj se află două camere semnificative: una mare folosit odinioară ca dormitor pentru băieți și una mai micuță care a servit drept odaie pentru fete.
Importanța istoric-cultural a conacului
Conacul nu este doar un monument arhitectural; el reflecta moștenirea cultural-istorică a familiei Golescu. Originile acestei familii boierești datează din secolul al XV-lea când pârcalabul Baldovin era menționat ca stâpân al unor moșii extinse în Muscel. De-a lungul timpului, urmașii săi s-au aliat prin căsătorii cu mari familii boierești precum Brâncovenii sau Vacăreştii.
În perioada sfârșitului secolului XVII – începutul XVIII-lea, marele spatar Radu M. Golescu a avut un rol esențial la curtea domnitorilor Constantin Brâncoveanu și Ștefan Cantacuzino.
Contribuții notabile ale fraților Golescu
Nepotul său Radu Golescu s-a distins prin implicarea sa în reformele iluministe ale vremii, având un impact semnificativ asupra educației românești. Cei trei fii ai săi au continuat tradiția familială prin contribuții importante în viața cultural-politică a Țării Românești:
- Nicolae a fost activ în revolta lui Tudor Vladimirescu din 1821.
- Iordache s-a remarcat ca om politic influent și autor al unei gramatici româneşti.
- Dinicu, cunoscut pentru jurnalele sale de călătorie informative despre alte țări.
Familia nu s-a limitat doar la numele Golescu; printre personalitățile asociate se numără doctorul Carol Davila – fondator al școlii naționale de medicină – căsătorit cu Ana Racoviță-Golescu.
De asemenea, Alexandru Davila – dramaturg renumit – face parte dintre descendenții acestei familii ilustre.
Personalități asociate familiei
Alte figuri notabile legate de familia Golescu includ diplomatologul George Bengescu şi pictorul Nicolae Grant. Petru Grant este recunoscut ca părintele afişului modern românesc.
Conacul rămâne astfel nu doar un simbol arhitectural ci şi o veritabilǎ enciclopedie vie a istoriei culturale româneşti.
