Se ştie că ora de iarnă 2023 reprezintă sistemul prin care România ajustează ceasul cu o oră pentru a beneficia mai mult de lumina naturală pe parcursul zilei.
În acest an, ora de iarnă are loc în noaptea de sâmbătă, 28 octombrie, spre duminică, 29 octombrie. În noaptea de 28 spre 29 octombrie, ceasurile se dau cu o oră înapoi, astfel că ora 04.00 de vine ora 03.00.
Drept urmare, ultima duminică din luna octombrie va fi cea mai lungă zi din acest an, având 25 de ore. Fenomenul trecerii la ora de iarnă are, pe lângă efectul dorit, respectiv acela de a beneficia mai mult timp de lumina naturală, şi numeroase alte efecte asupra oamenilor, în general oboseală, nervozitate sau chiar insomnie.
Totuşi, aceste simptome dispar după câteva zile de la trecerea la ora de iarnă, însă pentru a le face faţă mai bine, cei care au mai trecut prin astfel de situaţii ştiu ce au de făcut.
În contextul medical, schimbarea orei poate, de asemenea, intensifica problemele celor care suferă de depresie şi boli cardiace. Toate aceste modificări în ritmul nostru biologic necesită o perioadă de timp de adaptare. Iar pentru a depăşi aceste stări, nutriţioniştii recomandă odihnă şi o alimentaţie bogată în fructe şi legume, cu un aport ridicat de elemente nutritive.
Când a început România să treacă la ora de iarnă
În România a început să folosească ora de iarnă în anul 1931. Însă, până în anul 1998, trecere la ora de iarnă se făcea în ultimul week-end din septembrie. Termenul a fost atunci modificat, de aceea acum trecerea la orarul de iarnă se face în octombrie. Principalul scop fiind declarat ca românii să beneficieze de cât mai multă lumină naturală.
Primul care s-a gândit că ar trebui să dăm ceasul ba înainte, ba înapoi a fost Benjamin Franklin, tocmai în anul 1784. Şi totul a fost gândit doar pentru a economisi uleiul din lămpile de iluminat.
Concret, această metodă a fost folosită pentru prima dată abia în timpul Primului Război mondial şi doar în câteva ţări din Europa. În prezent, 70 de ţări din Europa şi America dau ceasurile cu o oră înapoi.
În contextul convenţiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pământ acelaşi minut şi aceeaşi secundă, iar diferenţele dintre ore sunt date de faptul că, la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus.
Pentru Europa, numerotarea acestor fusuri, începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, a Europei Centrale – ora fusului 1 şi a Europei Orientale – ora fusului 2.
România se afla în fusul orar 2, iar perioada dintre lunile octombrie şi martie (cea a lunilor de iarnă) este denumită „timpul legal român”.
Aşadar, această Convenţie a fost semnată de România în anul 1979, iar în 1997, prin ordonanţă guvernamentală, orarul de vară a fost din nou corelat cu cel practicat în ţările Uniunii Europene. În 1996, ţinând cont de avantajele decalării orarului cu o oră vara, pentru a profita la maximum de orele de lumină, acest orar a fost prelungit în Europa cu încă o lună.
Sursa: www.antena3.ro