Designul industrial românesc păstrează tradiţia la Liceul Tonitza

Tradiţia românească a designului industrial se păstrează nealterată la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”, dar noua generaţie iese din şabloane, prin creativitate, cu imaginaţia stimulată de bombardamentul informaţional de pe Internet, de Facebook şi de Google, de şansa contactului direct cu străinătatea.

Este ora opt dimineaţă. Mă aflu pe strada Berthelot. Clădirea impozantă a Radioului Public, cu liniile sale drepte, moderne, şi forfota ziariştilor matinali, contrastează deranjant cu silueta cochetă a construcţiei în stil neoclasic românesc, a liceului, în a cărui curte, inundată de verde, veghează ‘tăcut’ bustul din bronz al lui Tonitza, acoperit de patina timpului.

Momentul susţinerii lucrărilor practice de diplomă, la final de clasa a XII-a, s-a apropiat vertiginos pentru promoţia 2014 dar, ca întotdeauna în lumea artistică, mai sunt de pus ‘ultimele tuşe’.

Pereţii atelierului dedicat grupelor de design industrial şi ambiental sunt ‘tapetaţi’ cu panouri mari de carton duplex negru sau alb, pe care sunt expuse colile de desen cu proiecte dintre cele mai inovative, create de viitorii designeri.

Și holul central, la fel de ‘tapetat’, găzduieşte creaţiile de la design vestimentar. Vezi linii îndrăzneţe şi culori ce ar putea concura mari case de modă. Nu lipsesc nici sculpturile de la secţia de modelaj, care pot fi întâlnite inclusiv în curtea interioară a liceului, alcătuind o mini-expoziţie în aer liber.

În clasa de design, doi elevi muncesc să acopere cu o planşă singurul loc rămas liber întru-un colţ al camerei. Unul dintre aceştia, îmbrăcat în sacou elegant pentru o zi specială, ţine de o scară grea de lemn, şubrezită de vreme, înaltă de peste doi metri, murdară de vopsele şi de var.

Celălalt, care pare a fi rocker convins, cu plete, lanţ argintiu şi bandană pastelată legate la gaica blugilor, este sus, aproape de tavan, ‘înarmat’ cu o sticlă veche dreptunghiulară de whisky, cu care bate grijuliu cuiele în peretele alb, care arată că interioarele sunt îngrijite, în pofida vechimii construcţiei. Postează o planşă, cu ceva ce pare a fi o succesiune de aripi de delfin albastre, despre care aveam să aflu mai târziu că sunt suportul estetic pentru logo-ul unei companii aeriene.

Ca să mai aibă loc, aproape că o lipeşte de tavanul înalt al generoasei săli de curs, cum de altminteri sunt toate sălile clădirii istorice, în care, în 1949, a început să funcţioneze ‘Școala Medie Tehnică de Artă’, care reunea artele spectacolului cu cele vizuale, coregrafie, muzică şi desen.

Rând pe rând încep să apară ceilalţi elevi, îmbrăcaţi în toalete dintre cele mai şocante. Fetele, dar şi băieţii, încearcă să arate spiritul lor artistic, neconvenţionalul, şi ‘revolta’ vârstei de 19 ani.

În prezent, peste 900 de elevi studiază la Liceul ‘Nicolae Tonitza’, care are 12 ateliere de design industrial, design ambiental, arte grafice, arte murale, arte textile, ceramică, desen animat, design vestimentar, pictură de şevalet, restaurare şi artă religioasă, scenografie şi sculptură.

Emoţia îşi spune cuvântul. Fetele se plâng că au trac, cer apă, iar băieţii încruntaţi, importanţi, răspund nervos la orice întrebare.

Se alcătuiesc liste de ordine ad-hoq cum să se intre în examen, cu toate că proba finală de susţinere a proiectului de absolvire este deschisă şi publicului, fiind de fapt o expoziţie cu prezentare de proiect.

Este aproape de ora 10. Urmează să vină comisia.

Totul a fost aranjat. Planşe, machete, modele, aparate de fotografiat, inclusiv un tort adevărat de ciocolată pe post de machetă, imitând un pavilion de vară, realizat în design ambiental. Atmosfera se destinde brusc, feţele elevilor se luminează. Constantin Grigoruţă, profesorul de design şi pictor cu multe expoziţii în ţară şi străinătate, intră să îi încurajeze. Zâmbeşte larg, are un aer bonom şi prezenţă tipic de artist.

‘Cum doriţi să …’, încearcă acesta o întrebare.

‘Eu ultima…’, răspunde imediat o elevă, fără să-l lase să termine vorba. În final se decide ordinea, cu verdictul ‘Hai prima, că tu eşti mai curajoasă !’