Ghiveci de legume după o reţetă veche de 150 de ani, din Scheii Braşovului

Ghiveciul de legume preparat în cel mai vechi cartier al Brașovului, Schei, în urmă cu mai bine de 150 de ani, era considerat un preparat de tradiție urbană, de târg, care se consuma mai ales în postul Sf. Petru și Pavel din luna iunie, când apăreau legumele proaspete, a precizat storicul Alexandru Stănescu, care a studiat tradiția culinară a acelor vremuri.

Alexandru Stănescu spune că ghiveciul de legume era un preparat destul de sofisticat pentru că presupunea prezența a șapte ingrediente și a cinci-șase condimente, întotdeauna aceleași.

Se folosea sare, piper verde, piper roșu, scorțișoară, ceapă, usturoi și paprika.

„Ghiveciul se făcea în felul următor: se alegeau două-trei vinete lungi, se curățau, se tăiau felii subțiri, se sărau, se dădeau prin făină și se prăjeau. Se luau doi-trei dovlecei, se curățau, se tăiau felii sau bețișoare cam de grosimea unui deget, se sărau, se lăsau câteva minute după care se scotea apa din ei, apoi se dădeau prin făină și se căleau. Apoi se alegeau niște morcovi mai micuți care se curățau, apoi se sotau înainte de a fi puși în ghiveci. Se luau cartofi de mărimea unui ou și nu mai mari, apoi fasole păstăi conservată și unu-doi castraveți murați. Se călea ceapa după care peste ea se așeza un rând de vinete călite, pe fiecare felie de vinete câte un cartof întreg, morcov sotat, dovlecel călit, ici colo câte un bastonaș, câteva felii de castravete murat, sos de roșii, câteva coji de scorțișoară, iar deasupra un alt strat de vinete, după care se dădea la cuptor o oră — o oră și jumătate, la foc mic. Ideea acestui preparat, cu excepția vinetei și a dovlecelului, este ca omul să recunoască ce mănâncă. Existau anumite petreceri culinare și ideea de ghiveci călugăresc sau tocană de legume în care nu distingi mai nimic din ce mânânci nu era pe gustul celor de acum 150-200 de ani”, explică istoricul brașovean.

Odată dat la cuptor, la ghiveciul de legume se umblă numai după 50 de minute, când se scoate și se adaugă usturoiul mărunțit și se pun deasupra rondele de roșii — apărute în luna iunie, piper roșu, piper verde și se mai lasă încă o jumătate de oră pentru a se integra toate aromele. Nu se amestecă deloc preparatul cât stă la cuptor, doar se mai învârte cratița din când în când pentru a se întrepătrunde bine ingredientele.

„Aromele sunt deosebite când preparatul este gata, iar atunci când pui pe farfurie, cu paleta, câte o porție, se văd foarte bine ingredientele pentru că nu au fost deloc amestecate cu lingura în timpul preparării. În acele vremuri, oamenii aveau timp să gătească și să savureze o mâncare. Când omul are în farfurie un asemenea preparat foarte gustos, îl savurează nu numai din punct de vedere al gustului, dar și al felului în care arată. Vă spun din experiență că mâncarea este mult mai bună a doua zi, după ce aromele se întrepătrund”, a mai spus istoricul Alexandru Stănescu. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata