Prezenţa omului pe teritoriul actual al judeţului Covasna datează din cele mai îndepărtate timpuri, urmele activităţii sale fiind scoase la iveală de numeroase săpături arheologice care au stabilit că acestea aparţin Neoliticului (mil. V-IV î.Hr.).
Reprezentativ pentru Neolitic este întinsa aşezare identificată în arealul localităţii Ariuşd (cu mai multe niveluri de locuire), caracteristică fazei de început a Culturii Cucuteni, care a şi dat numele Culturii Ariuşd. Perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului (sec. XVIII-XVI î. Hr.) este marcată prin descoperirile de la Zăbala, Ariuşd, Sfântu Gheorghe ş.a., iar urme specifice perioadei de mijloc a Epocii bronzului au fost scoase la iveală în arealul localităţilor Imeni, Bixad, Sfântu Gheorghe ş.a.
Perioada de trecere de la Epoca bronzului la prima vârstă a fierului — Hallstatt (1200-450/330 î.Hr.) este bine reprezentată prin vestigiile descoperite în aşezările de la Ghidfalău, Reci, Cernat, Sfântu Gheorghe ş.a. Epoca La Tene dacică (sec. V î. Hr. — I d. Hr.), care oglindeşte stadiul de dezvoltare al societăţii geto-dace din vremea regilor Burebista şi Decebal, caracterizată prin dezvoltarea prelucrării fierului, prin apariţia de noi forme ceramice datorate folosirii roţii olarului, prin dezvoltarea meşteşugurilor etc., este evidenţiată prin descoperirile de la Covasna, Sfântu Gheorghe, Olteni, Ghelinţa, Surcea ş.a., unde s-au găsit numeroase tezaure de podoabe dacice. La Covasna a fost identificată, din această epocă, o puternică cetate cu trei incinte de piatră, datând din sec. I î.Hr — I d.Hr.
În perioada stăpânirii romane au fost construite aici numeroase fortificaţii şi castre care aveau menirea să obstrucţioneze văile şi pasurile prin care puteau să pătrundă duşmanii. Printre acestea se numără castrele de la Olteni, Breţcu, Reci ş.a. datând din sec. II-III.
După retragerea armatei şi a administraţiei romane (271-275) de pe aceste meleaguri, populaţia a continuat să existe şi să-şi desfăşoare activitatea neîntrerupt, organizându-se în obştii săteşti, agricole şi păstoreşti.
Repertoriile arheologice întocmite în ultimii ani indică o realitate demografică variată pentru secolele VII-X, după care urmează etapa pătrunderii ungurilor şi aşezării secuilor aici. Astfel, în judeţul Covasna au fost identificate până acum vreo 20 de puncte arheologice (aşezări, cimitire, fortificaţii), datate în secolele VII-XI, anterior cuceririi maghiare şi venirii secuilor în zonă.
Dintre acestea doar 5 (dintre care 4 sunt din secolele X-XI) sunt atribuite unor microgrupuri de populaţii migratoare care s-au infiltrat în regiune. Cele mai multe dintre aşezările medievale timpurii databile în secolele VII-XI sunt amplasate în perimetrul ei sau se suprapun peste vetrele unor mai vechi aşezări dacice, unele dintre acestea având şi material arheologic roman. Asemenea aşezări medievale timpurii au fost identificate arheologic în zona municipiului Sfântu Gheorghe (trei aşezări), la Coşeni-Sfântu Gheorghe, Angheluş, Cernat, Poian, Reci, Baraolt, Ariuşd etc.