Legiuitorul a instituit pentru unităţile administrativ-teritoriale obligaţia de a înstrăina imobilele pe care acestea le-au avut în folosinţă gratuită

Legiuitorul a privat, prin modificarea art.7 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, consiliul local de dreptul de dispoziţie asupra bunului, instituind astfel pentru unităţile administrativ-teritoriale obligaţia de a înstrăina imobilele pe care acestea le-au avut în folosinţă gratuită, arată Curtea Constituţională a României într-o motivare postată luni, 19 iulie, pe site-ul instituţiei.

În 8 iulie, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.7 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, ridicată de Comuna Lăcusteni, prin primar, şi Consiliul Local al comunei într-o cauză având ca obiect răspundere contractuală.

Curtea arată că, ulterior sesizării Curţii, prevederile art.7 alin.(1) din OUG168/2001 au fost modificate prin articolul unic punctul 1 din Legea nr.23/2010 publicată în Monitorul Oficial al României, în 4 martie 2010, având următorul conţinut: ‘La expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente se vând persoanelor prevăzute la art.2 lit.c), care le-au avut în folosinţă gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor art.7 alin.(1) din OUG 168/2001, înainte de modificarea acestora, s-a mai pronunţat şi a reţinut că textul de lege criticat instituia posibilitatea consiliilor locale de a opta, la expirarea termenului prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită sau după efectuarea investiţiilor prevăzute în acest contract, pentru vânzarea bunurilor aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale către asociaţiile de crescători de animale, cu sau fără personalitate juridică, sau către crescătorii de animale, persoane fizice ori juridice.

Astfel, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, în acea formă, nu îngrădeau prerogativa dispoziţiei dreptului de proprietate, înstrăinarea bunurilor fiind subsecventă manifestării neechivoce a intenţiei titularului dreptului de a le vinde.

„În prezent, însă, ca urmare a modificării textului de lege criticat, Curtea constată că legiuitorul privează proprietarul, în speţă consiliul local, de dreptul de dispoziţie asupra bunului, instituind astfel, pentru unităţile administrativ-teritoriale, obligaţia de a înstrăina, către persoanele prevăzute la art.2 lit.c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.168/2001, imobilele pe care acestea le-au avut în folosinţă gratuită, respectiv ‘fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente’, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice”, susţin judecătorii CCR.

Curtea reţine că situaţii asemănătoare au mai fost supuse analizei Curţii Constituţionale cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor OUG 110/2005 privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical, sau a prevederilor din Legea nr.90/2003 privind vânzarea spaţiilor destinate sediilor partidelor politice.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că, ‘prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate’.

Ca urmare, prin aceste decizii, Curtea a constatat că a fost adusă atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.44 alin.(1) şi (3), precum şi dispoziţiilor art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

„Pentru identitate de raţiuni, cele statuate în deciziile mai sus amintite sunt valabile şi în prezenta cauză şi, astfel, Curtea constată că prevederile art.7 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.168/2001 sunt neconstituţionale”, se mai spune în motivare.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata