Marie-Rose Mociorniţă: „Banii parveniţilor nu pot cumpăra clasa şi talentul”

Zâmbetul ei este o propoziţie simplă. Marie Rose Mociorniţă te învaţă, fără cuvinte, lecţia modestiei. A rămas om, în ciuda a tot ce a trăit. Aceasta e mândria vieţii ei. Dacă l-ar întâlni pe Dumnezeu, l-ar ruga să o ierte că a lipsit de la întâlnirile cu El. Îşi divinizează, în acelaşi timp, părinţii. Sunt confesiuni pe care nepoata marelui industriaş, Dumitru Mociorniţă, le face într-un interviu, acordat în exclusivitate pentru EVZ, în a treia zi de Paşte.

Evz.ro: Aţi lipsit în ultimii ani din spaţiul public. Nu aţi mai acordat interviuri, nu aţi mai apărut la emisiuni de televiziune. De ce? V-a supărat ceva?
Marie Rose Mociorniţă: Am ales să nu mai apar la TV pentru că anul trecut am avut senzaţia că trăiesc într-o continuă ceartă electorală ai căror protagonişti erau teleportaţi cu viteza luminii dintr-un studio în altul pentru a transmite aceleaşi mesaje pe un fundal de hartă. M-aş fi simţit ridicol printre ei, vorbind de importanţa eului adevărat.
Când veniţi în România staţi de regulă în Bucureşti. Cum vi se pare oraşul?
Cu riscul înjurăturilor pe care le voi primi neîndoielnic la comentarii, cred că este printre cele mai urâte oraşe pe care le-am văzut vreodată. Este un oraş fără personalitate, fără spirit, cu puţine locuri unde poţi să îţi arunci ochii şi să vezi frumosul. Cel mai mult mă deranjează cablurile care stau atârnate de stâlpii de electicitate, blocurile jerpelite, faptul că duminica în afară de câteva parcuri nu ai unde să te plimbi. Se spune că atunci când te crezi frumos, devii mai frumos, dar majoritatea bucureştenilor îşi văd oraşul aşa cum este. Un oraş a cărui tragedie este că niciun primar din perioada post-decembristă nu l-a iubit destul ca să înceapă să îl vindece.

.

Evz.ro: Aţi lipsit în ultimii ani din spaţiul public. Nu aţi mai acordat interviuri, nu aţi mai apărut la emisiuni de televiziune. De ce? V-a supărat ceva?

Marie Rose Mociorniţă: Am ales să nu mai apar la TV pentru că anul trecut am avut senzaţia că trăiesc într-o continuă ceartă electorală ai căror protagonişti erau teleportaţi cu viteza luminii dintr-un studio în altul pentru a transmite aceleaşi mesaje pe un fundal de hartă. M-aş fi simţit ridicol printre ei, vorbind de importanţa eului adevărat.

Evz.ro: Când veniţi în România staţi de regulă în Bucureşti. Cum vi se pare oraşul?

Marie Rose Mociorniţă: Cu riscul înjurăturilor pe care le voi primi neîndoielnic la comentarii, cred că este printre cele mai urâte oraşe pe care le-am văzut vreodată. Este un oraş fără personalitate, fără spirit, cu puţine locuri unde poţi să îţi arunci ochii şi să vezi frumosul. Cel mai mult mă deranjează cablurile care stau atârnate de stâlpii de electicitate, blocurile jerpelite, faptul că duminica în afară de câteva parcuri nu ai unde să te plimbi. Se spune că atunci când te crezi frumos, devii mai frumos, dar majoritatea bucureştenilor îşi văd oraşul aşa cum este. Un oraş a cărui tragedie este că niciun primar din perioada post-decembristă nu l-a iubit destul ca să înceapă să îl vindece.

Evz.ro: Documentându-mă pentru interviu, am constatat că discursurile dvs. sunt optimiste. Cum vă conservaţi calităţile în haosul în care trăim?

Marie Rose Mociorniţă: Prin materialul genetic de la parintii mei.  De aceea sunt atât de frustraţi parveniţii. Banii lor nu pot cumpăra două lucruri: clasa şi talentul.

Evz.ro: Care este cea mai preţioasă lecţie de viaţă pe care aţi primit-o?

Marie Rose Mociorniţă: “Trăieşte clipa” nu se traduce prin a fi lichea.

Continuarea în Evz.ro

Citește și
6 Comentarii
  1. ana maria spune

    Mi-as dori ca aceasta doamna minunata sa fie un exemplu pentru noua generatie. Mi-as dori sa citesc cate ceva rostit de domnia ei, in fiecare zi. E minunata si ar trebui pastrata in Romania pentru a ne invata pe toti sa fim oameni. Va multumesc. Felicitari!

  2. Traian spune

    As recomanda redactorului sef al ziarului sa permanetizeze aceste gen de articole cu doamna Marie Rose Mociornita, mai ales in momentele critice ale vietii publice si politice interne deoarece doamna in cauza ne prezinta o mare doza de obiectivitate si de transparenta cu care cititorul roman nu prea se intalneste des, dar de care are mare nevoie.

    Ajunge cu toti parvenitii si lingaii care se tot perinda prin ziare si sa-i mai auzim si pe oamenii de buna cultura si educatie civica.

    Bucurestenii si nu numai ei sunt o masa amorfa, fara o distinctie anume si au nevoie de o indrumare privind viata civilizata, viata respectuoasa, viata care ne determina sa acordam respectul cuvenit aproapelui nostru.

    N-o cunosc personal pe doamna Mociornita, dar mi-as dori s-o aud mai des si sa invatam mai multe de la ea, mai ales in privinta comportamentului uman benefic unei societati sanatoase de care avem mare nevoie sprirituala si nu numai.

  3. negulescu viorel spune

    Doresc sa corespondez cu aceasta minunata Domna. Aveti permisiunea dumneaiei de ai face publica o adresa de e-mail?

    Va multumesc.

  4. o studenta ramasa fara casa de mociornita spune

    Daca ati fi in situatia mea nu ati mai crede asa ceva despre dansa…Ceea ce a patit ea in timpul comunistilor patesc eu in capitalism din cauza dansei…”Ea este propiul meu comunist”…Am ramas fara casa,copilarie distrusa-–mi-a luat-o pe mama de langa mine pentru ca a trebuit sa munceasca ca sa plateasca avocatul pentru procesele ce le intenta mereu…11 ani de procese…Dansa a trecut prin multe dar a invatat putin.: cea ce tie nu place altuia nu-i face…

  5. ionescu cristian spune

    vorbesti si tu ca sa nu taci…ti-a luat casa care ii apartinea…voi sunteti comunisti, nu femeia asta…toata stima pt. ea…inainte sa luati un imobil trebuia sa stiti daca e revendicat si daca a apartinut altcuiva inainte….asa ca ciocul mic

  6. Felix Di spune

    As dori sa comunic cu Marie-Rose Mociornita prin e-mail. Parintii mei au cunoscut pe bunicul ei Mociornita Dumitru. Mi-ar trebui deci adresa de e-mail.
    Multumesc !

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata