Din 1990 și până în prezent joacă la Teatrul ”Ion Creangă” din București. Printre rolurile interpretate la acest teatru se numără: Sares în ”Ce nemaipomenită harababură”, de Eugen Ionescu (regia Grigore Gonța, 1990); Janet în ”Wally’s café” de Sam Bobrik și Ron Clark (regia Emil Mandric, 1991); Drac, Talpa Iadului în ”Ivan Turbincă” de Ion Creangă (regia Cornel Todea, 1992); Clarice în ”Regele cerb” de Carlo Gozzi (regia Florentina Enache, 1996); Mary în ”Micul Lord” de Frances Hodgson Barnett (regia Constantin Dicu, 1998); Miranda în ”Prinț și Cerșetor” de Mark Twain (regia Constantin Dicu, 1999); Ciorolina în ”Crăiasa Zăpezii” de Hans Christian Andersen (regia Boris Petroff, 2000); Cetățeancă, Precupeață, Dansatoare, Mamițica în ”Voi scandal cu orice preț!” de I. L. Caragiale (regia Cornel Todea, 2001); Edith în ”David Copperfield” de Charles Dickens (regia Cornel Todea, 2001).
Dintre rolurile interpretate pe scena Teatrului ”Ion Creangă”, cel care i s-a ”lipit ca o etichetă” a fost cel al eroinei principale din ”Albă ca Zăpada” de frații Grimm.
”Albă ca Zăpada s-a ‘lipit ca o etichetă’ pe chipul meu numai din motive de longevitate a spectacolului. (…) Sigur, a juca un astfel de rol în teatrul de copii este la fel cum ai juca marile roluri pe scenele teatrelor pentru maturi. (…) Am fost flatată să fiu distribuită în prima variantă a spectacolului de către regizorul Victor Ioan Frunză, apoi și mai flatată când am fost redistribuită în regia lui Cornel Todea. (…)
Mi-a trebuit ceva timp să mă adaptez, să fac față unei săli pline de copii, care comentează mai tot timpul, încercând să te ajute, să te prevină, sau din contră, să te împiedice să faci ceva. (…) Un exemplu: a venit o dată o fetiță cu flori pe scenă și mi-a spus textual: ‘Albă ca Zăpada (uitându-se către mama vitregă), să nu-i mai deschizi lu’ asta și dacă mai vine, să-i dai un pumn în cap’. (…)
Și încă ceva: Albă ca Zăpada este brunetă, eu sunt blondă, port perucă în spectacol și dacă vreun copil mă vizitează în cabină și am apucat să-mi scot peruca și costumul, el nu mă mai recunoaște. (…) Câteodată mai întârzii și eu, și nu-mi scot repede costumul, pentru a nu dezamăgi pe vreunul dintre ei”, povestea Marina Procopie în interviu.
Ea spune că publicul cel mai minunat sunt copiii, ei sunt sinceri și e greu să-i păcălești.
”Probabil cel mai extraordinar și minunat public este cel de la teatrul de copii. Copiii sunt sinceri, e greu să îi păcălești. Copilul nu este diplomat, copilul te iubește sau nu. În momentul în care el vine pe scenă, te strânge în brațe și te sărută cu foc și îți dă o floricică pe care o bălăngăne până ajunge pe scenă cu ea, cred că e cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui om. Sigur că pentru un artist care a făcut teatru și pentru maturi, fiecare premieră e un moment unic. Când primești aplauze, nu mai ai nevoie de nimic, îți cresc aripioare în spate”, mărturisea, de asemenea, actrița. În opinia sa, teatrul pentru copii este cu totul special: ”Actorul care slujește în acest teatru renunță din start la orgoliu, (și credeți-mă, toți avem orgolii!), din simplul motiv că pentru copil nu exiști decât ca personaj”.
În stagiunea curentă, actrița Marina Procopie joacă la Teatrul ”Ion Creangă” în rolul Împărătesei rele din ”Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” de frații Grimm (dramatizarea și regia Cornel Todea), al Fetei celei mari în ”Harap Alb” de Ion Creangă (dramatizarea și regia Cornel Todea), al Vulpii în ”Pinocchio” de Carlo Gollodi (dramatizarea și regia Cornel Todea), al Ilenei Cosânzeana în ”Povestea copilului care a salvat poveștile” de Ștefan Mitroi (regia Constantin Dicu), al Călugăriței în ”Cărăbușii”, după un scenariu de Iosif Herțea, Tompa Gábor și Cornel Todea (regia Cornel Todea, 2011), al Lupului, maimuței, elefantului în ”Cartea Junglei”, dramatizare Octavian Jighirgiu, după Rudyard Kipling (regia Octavian Jighirgiu, 2013).
Cum simte timpul care trece? Spune că ”pe dinăuntru” e la fel ca în urmă cu 30, 20, 10 ani.
„Din punct de vedere al sufletului nu cred că m-am schimbat deloc, ba chiar câteodată mă și îngrijorează faptul că nu îmi dau seama cum trec anii, îmi dau seama numai când mă privesc în oglindă și când citesc anumite roluri și realizez că nu le mai pot juca din cauza vârstei. (…)
Altfel, pe dinăuntru, nu cred că m-am schimbat fundamental, și cine mă cunoaște bine poate confirma lucrul ăsta, adică sunt la fel de nebună ca acum 20 de ani, și ca acum 30 de ani, și ca acum 10 ani… Și sper să fie așa, să se spună ‘uite ce babă nebună!’, prefer o babă nebună decât o babă bătrână, pleonastic vorbind”, spunea Marina Procopie în interviu. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)