Moratoriul aplicat luni (16 august 2010) lui Mircea Geoană, adoptat în 2007 pentru Ion Iliescu

Moratoriul supranumit în PSD „silenzio stampa”, aplicat luni (16 august 2010) de conducerea partidului fostului său lider, Mircea Geoană, a fost adoptat când acesta era în fruntea social-democraţilor, respectiv pe 6 octombrie 2007, la Braşov, în urma unei situaţii create atunci în partid prin susţinerea de către „greii PSD” a moţiunii de cenzură împotriva cabinetului Tăriceanu.

Documentul, care fusese iniţiat de parlamentarii PSD, a fost respins de Parlament pe 3 octombrie 2007. Pentru a nu recurge la excluderea din PSD a preşedintelui de onoare, Ion Iliescu, unul dintre cei care au fost alături atunci de guvernul condus de Tăriceanu, conducerea PSD a adoptat la Braşov un moratoriu prin care cei care vor face declaraţii critice la adresa PSD, dar în afara cadrului statutar, vor fi sancţionaţi cu până la excludere din partid.

Decizia de atunci, luată de Comitetul Executiv al PSD la Braşov, a fost după o noapte „fierbinte” de negocieri, în care s-a pus problema chiar a excluderii din PSD a lui Ion Iliescu sau a suspendării sale din funcţia pe care o deţinea la acea dată – lider al senatorilor social-democraţi.
În noaptea în care moratoriul se contura, într-o şedinţă restrânsă a conducerii PSD, Ion Iliescu se afla la Bucureşti, lângă trupul neînsufleţit al senatorului Antonie Iorgovan, care decedase în urma unei lungi şi grele suferinţe.

A doua zi, la finalul reuniunii CExN al PSD, Mircea Geoană anunţa că social-democraţii care vor dori să critice conducerea PSD, până la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie, vor fi sancţionaţi până la excluderea din partid.
El a anunţat atunci că membrii CExN au adoptat, în unanimitate, un moratoriu care prevede sancţiuni pentru „cei care vor avea declaraţii sau gesturi critice împotriva PSD sau a conducerii PSD”, acest moratoriu referindu-se, potrivit lui Geoană, şi la preşedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu.

În opinia lui Mircea Geoană, situaţia post-moţiune este una gravă, care a necesitat analiza CEx, şi „în care un număr de parlamentari PSD, prin acţiunile şi declaraţiile lor, au condus la un rezultat negativ la moţiune”.
„Decizia noastră cu privire la cei care – inclusiv dl Ion Iliescu – au acţionat în mod deschis ca moţiunea de cenzură să nu treacă este următoarea: până la 25 noiembrie, să introducem o perioadă de reflecţie şi un moratoriu pe acest subiect, în care şi dl Ion Iliescu va avea răgazul să reflecteze dacă doreşte sau nu să fie parte a conducerii PSD aleasă la congres”, a spus Geoană.

Geoană le-a mai spus atunci jurnaliştilor că va avea o discuţie pe această temă cu senatorul Ion Iliescu pe care îl va informa şi în mod oficial, pentru că a lipsit de la şedinţă. Ion Iliescu nu a reacţionat imediat.
Prezent pe 10 octombrie la o reuniune a Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, Ion Iliescu a precizat că nu va părăsi partidul pe care l-a fondat, în opinia sa alţii având nevoie de reflecţie.

„Nu s-a pus problema să părăsesc partidul pe care l-am fondat. Am spus că, mai degrabă, alţii vor fi obligaţi să părăsească partidul. Nu eu am nevoie de reflecţie, ci alţii”, a spus Iliescu. În calitate de preşedinte fondator al PSD, el s-a declarat nemulţumit, deoarece, „din păcate, acest partid nu răspunde nevoilor vremii”.
„Am toate motivele să fiu nemulţumit, pentru că sunt preşedinte-fondator şi mi-am propus ceva cu acest partid, care să fie exponentul stângii româneşti şi al viziunilor social-democrate privind perspectiva dezvoltării societăţii româneşti”, a susţinut Ion Iliescu.

Afirmând că toleranţa sa „nu este doar o slăbiciune, ci şi o calitate”, liderul social-democrat a declarat că soarta unui partid şi a unei ţări nu ţin doar de un om. „Totul este cum se creează un climat necesar pentru ca tot ce înseamnă valoare să poată fi utilizat şi pus în slujba partidului şi a ţării”, a spus Ion Iliescu.
Ion Iliescu a reluat atunci o serie de afirmaţii care l-au adus, de altfel, în postura de a fi sancţionat, opinând că este bine că Guvernul Tăriceanu nu a fost dărâmat, „gândirea elaborării moţiunii fiind, din start, nepotrivită”.

„S-ar fi dat iniţiativa în mâna domnului Băsescu. Cred că ăsta ar fi fost pericolul cel mai mare pentru evoluţia vieţii politice româneşti, decât dărâmarea unui Guvern care oricând poate fi dărâmat. Marea problemă era ce alternativă s-ar fi oferit”, a explicat atunci Ion Iliescu decizia sa de a vota împotriva moţiunii de cenzură.
Moratoriul de la Braşov a venit la numai un an de la „noaptea cuţitelor lungi” de la hotelul Confort – Otopeni, când Adrian Năstase „a fost pus la zid” de conducerea de atunci PSD pentru că „dăuna imaginii partidului”.

În aceste condiţii, Adrian Năstase a decis, ulterior, să demisioneze de la şefia Camerei Deputaţilor, aceasta după ce PSD a câştigat anterior o luptă de câteva luni în acelaşi for legislativ, care viza înlăturarea lui Năstase de la conducerea Camerei.
Ulteiror, Adrian Năstase, în prezent preşedinte al Consiliului Naţional al PSD, a fost cel care a supranumit moratoriul „silenzio stampa”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata