Mostenirea celor 60 de ani ai NATO: amenintarea unui razboi nuclear in Europa?

 
De la crearea sa, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a vizat folosirea armelor nucleare impotriva unor tari care nu detineau arme nucleare. Unul dintre scopurile pentru care a fost creata in 1949 a fost introducerea stationarii permanente a armelor nucleare intr-o Europa care, la acel moment, nu avea nicio tara nucleara si nici bombe atomice proprii.
 
Dupa momentul 4 aprilie 1949, armele nucleare americane au fost stationate in mai multe state membre ale Aliantei, iar sute dintre acestea au ramas pe continentul european pâna in ziua de azi, noteaza o analiza a grupului media independent „Center for Research on Globalization” (Centrul pentru Studiul Globalizarii), cu sediul in Canada.
 
Potrivit analizei, crearea NATO nu a semnalat incepea unei realitati postbelice in Europa, ci o continuare a razboiului, in conditiile in care fostele puteri ale axei, Germania si Italia, au fost incorporate in Alianta, iar Uniunea Sovietica a devenit noul adversar.
Din 1949 si pâna in prezent, doctrina nucleara a NATO a fost una descrisa sub denumirea de „raspuns flexibil”, permitând dreptul de initiere a recurgerii la arme nucleare impotriva unui oponent conventional neinarmat nuclear.
 
Amplasarea armelor nucleare americane in Europa s-a realizat prin asa-numitul „nuclear sharing”, constând in amplasarea de arme nucleare pe teritoriul unor state din NATO nenucleare. Pâna la mijlocul anilor '50, SUA confirmasera amplasarea de arme nucleare in Marea Britanie si in Republica Federala Germania, insa, din acel moment numarul acestora a crescut constant, astfel incât, pâna la inceputul anilor '70, cifrele vorbeau de 7.300 de arme nucleare americane in Europa.
 
În urma cu cinci ani, documentele US National Security Archive, date publicitatii, au dezvaluit ca armele nucleare depozitate pe teritoriul Europei erau indreptate impotriva Uniunii Sovietice si aliatilor sai est-europeni. Statele Aliantei care gazduiau arme nucleare erau Belgia, Marea Britanie, Germania, Italia, Grecia, Olanda si Turcia. Cu exceptia Greciei, aceste state gazduiesc si azi arme nucleare americane pe teritoriul lor.
 
Chiar daca dupa dezmembrarea Tratatului de la Varsovia, in 1989, si a Uniunii Sovietice insasi, doi ani mai târziu, NATO a redus numarul armelor nucleare depozitate in state membre, organizatia si-a pastrat câteva sute pâna in momentul de fata.
Desi Pentagonul nu a recunoscut niciodata si nici nu este asteptat sa recunoasca vreodata cifrele reale, potrivit analistilor, Federatia Oamenilor de Stiinta Americani estimeaza ca este vorba de 250-350 de focoase amplasate in baze din Marea Britanie, Germania, Olanda, Belgia, Italia si Turcia.
 
Potrivit unui raport al revistei Time din luna iunie a anului trecut, SUA pastreaza un numar estimat la 350 de bombe termonucleare in sase state membre din NATO. În patru dintre acestea, Belgia, Germania, Italia si Olanda, armele sunt depozitate in baze ale tarii gazda si pazite de personal specializat american. 5 din cele sase state NATO care gazduiesc inca arme nucleare si sunt obligate sa desfasoare propriile avioane pentru a le folosi daca le este ordonat acest lucru, sunt state nenucleare.
 
Acestea sunt Belgia, Germania, Italia, Olanda si Turcia. În luna iunie a anului trecut, un purtator de cuvânt pentru Global Peace and Justice Coalition, din orasul turcesc Adana, aflat la doar câtiva kilometri de baza aeriana de la Incirlik, folosita de 10 de ani de SUA si de NATO, a precizat ca la Incirlik se afla cea mai mare cantitate de arme nucleare americane din afara Statelor Unite si ca s-au organizat multe proteste pentru ca aceasta baza sa fie inchisa si pentru dezarmarea nucleara.
 
Se estimeaza ca un numar de pâna la 20 de focoase nucleare ar fi amplasate la baza germana de la Buechel, unde pot fi urcate in avioanele de lupta Tornado pentru misiuni in Orient. Despre alte 130 se suspecteaza ca ar fi depozitate la baza americana de la Ramstein, in scopuri similare.
Pe de alta parte, seful Pentagonului, Robert Gates, a cerut un raport, dat publicitatii la 8 ianuarie, in acest an, in care solicita ca SUA sa isi pastreze bombele nucleare tactice in Europa, ba chiar sa isi modernizeze focoasele mai vechi, avertizând totodata ca prezenta acestora ramâne un stâlp al unitatii NATO.
 
Pentru analiza citata, NATO nu si-a abandonat niciodata planurile de superioritate nucleara, nu numai in Europa si in asa-numita sfera euro-atlantica, ci pe plan global si nici nu isi mai ascunde intentia de a se folosi de armele nucleare prima si impotriva unor state nenucleare.
 
De la aderarea celor trei state baltice la NATO, in 2004, avioanele de lupta ale Aliantei au patrulat aerian asupra regiunii Marii Baltice, in conditiile in care state membre in NATO se schimbau la patrulare odata la 6 luni, fapt care ar putea fi considerat ingrijorator la Moscova, dar care este in conformitate cu principiul „apararii reciproce” a Aliantei.
 
Desi amplasarea avioanelor de lupta americane, a rachetelor si a focoaselor nucleare pe teritoriul european este adesea prezentata ca facând parte din acordurile bilaterale incheiate de Washington cu tara gazda, ea reprezinta de fapt o componenta inevitabila a relatiilor si cerintelor NATO.
 
Peste 3 zile, o Alianta care se proclama globala, se va intâlni pentru a marca cea de-a 60-a aniversare in Franta si Germania, unde este asteptata sa elaboreze un nou Concept Strategic, care va lasa putine locuri pe pamânt neafectate si unde isi va reafirma politica de amplasare si de folosire, atunci când doreste, a armelor nucleare, isi incheie analiza Center for Research on Globalization.
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata