Patriarhul Daniel: Timpul vieţii pământeşti este timpul sfinţirii darului vieţii

Timpul vieții pământești este timpul sfințirii darului vieții, a afirmat, vineri, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, în cuvântul de învățătură rostit la săvârșirea Sfințirii celei mici a apei la Catedrala Patriarhală, oficiată la sărbătorirea Izvorului Tămăduirii.

„Timpul vieții pământești este timpul sfințirii darului vieții. Nu contează că trăim mult sau puțin în lume, ci cum trăim. Dac-am sfințit darul vieții, sau nu l-am sfințit”, a spus patriarhul.

El a explicat că „bolile ne aduc aminte că viața este un dar de la Dumnezeu pe care trebuie să-l apărăm, să-l cultivăm și să-l sfințim”.

Patriarhul consideră că aceste boli, pe care Dumnezeu „le îngăduie uneori”, sunt și „o pedagogie de răbdare de a înțelege mai bine pe cei în suferință, de a ne ajuta unii pe alții și de a ne gândi că viața aceasta este trecătoare”.

„Și pentru că este fragilă, șubredă și trecătoare, trebuie să căutăm și mai mult viața cea netrecătoare, adică mântuirea și viața veșnică”, a spus patriarhul Daniel.

Întâistătătorul BOR a sfințit apa din cele 12 butoaie provenind din Bazinul Reședinței Patriarhale, alimentat din izvorul de mare adâncime (183 de metri) din parcul Catedralei Patriarhale, Izvorul Maicii Domnului, și i-a stropit apoi cu apa sfințită pe credincioșii prezenți la ceremonie.

Patriarhul a evocat istoria sărbătorii Izvorului Tămăduirii și a spus că acesta se referă la Iisus Hristos și la Maica Domnului, care pentru că e nedespărțită de Fiul devine și ea izvor de vindecări.

El a evidențiat faptul că Hristos, izvor al Vieții Veșnice, cel care dă viață, lucrează în Biserică la Tămăduire prin Maica Domnului și prin sfinții săi.

„Cea care l-a născut pe Hristos este izvor de Viață Purtător”, (…) dar pentru că Maica Domnului este cea purtătoare de har, ea devine și purtător de Viață ca sănătate, ca tămăduire”, (…) „prin puterea harului lui Hristos”, a explicat patriarhul Daniel.

Creștinii sărbătoresc vineri Izvorul Tămăduirii, sărbătoare din Săptămâna Luminată care ne arată poziția și rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii.

Din punct de vedere istoric, Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului, Sfânta Fecioară Maria, ne amintește o minune. Împăratul Leon cel Mare, înainte de urcarea pe tron, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care își căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit un glas care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului și pentru a-i unge ochii lipsiți de vedere.

Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul și-a astâmpărat nu numai setea, dar și-a recăpătat și vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului, prin mila și lucrarea Maicii Domnului, care i s-a descoperit.

Izvorul menționat este o preînchipuire care ne arată Izvorul cel viu al mântuirii noastre: pe Maica Domnului. Dincolo de aspectele dogmatice ale lucrării Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc, Izvorul Tămăduirii ne arată puterea sa harică de a înfăptui minuni cu ajutorul lui Dumnezeu, faptul că ea este Maica noastră, a celor care ne încredințăm ei pentru a-i cere ajutorul, că este Rugătoarea și Mijlocitoarea noastră înaintea lui Hristos, după cum o numește Biserica. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata