Pe şantiere din Italia, patronii păstrează imigranţii şi-i concediază pe italieni

Criza a lovit dur sectorul construcţiilor din Italia. În pofida încercărilor de relansare ale guvernului Berlusconi, multe întreprinderi şi-au închis activitatea sau au concediat lucrătorii.

La nivel naţional, locurile de muncă s-au redus cu 16% în ultimul an. Anul acesta întreprinderile din construcţii au concediat aproape exclusiv lucrători italieni, scrie revista italiană L’Espresso.
Dacă se analizează cifrele din 2009, se constată că forţa de muncă străină în sectorul construcţiilor a crescut. Datele Istat elaborate de confederaţia sindicală UIL (Uniunea Italiană a Muncii) descriu o adevărată „hemoragie” a locurilor de muncă în acest sector: între 2008-2009 s-au pierdut circa 30.000.

Raportul dintre străini şi italieni este total dezechilibrat în favoarea imigranţilor. În ultimul an au fost concediaţi peste 54.000 de italieni, dintre care 40.000 numai pe şantierele din sud. În schimb, au fost angajaţi aproape 25.000 de străini, jumătate în nordul Italiei.
De ce preferă patronii imigranţii, chiar în locul italienilor competenţi şi calificaţi? În ceea ce priveşte motivaţiile, sindicatele, întreprinzătorii şi muncitorii sunt de acord. „Lucrătorul străin este mai condiţionabil, în timp ce lucrătorul italian este mai pregătit să-şi impună propriile drepturi”, a afirmat Camillo Ranza, preşedintele „Cassa edile” din Milano, Lodi şi Monza.

„Noi nu suntem protejaţi de nimic şi suntem obligaţi să acceptăm orice. Cum să lucrezi pe o schelă montată prost, fără cască şi fără parapet? Ne exploatează ca pe nişte animale. Din acest motiv se concediază italieni iar acest lucru este mai rău pentru noi”, a afirmat un muncitor nord-african, care a precizat: „Acum sunt plătit şase euro ora, fac muncă suplimentară gratis iar dacă protestez mă ameninţă cu poliţia”.

„Lucrătorul străin este şantajabiľ’, spune fără jumătăţi de măsură Ferdinando Lioi, vicepreşedintele „Cassa edile” din Milano, printre primii care denunţă fenomenul. „Casa a evaluat că există 7.000 de locuri de muncă mai puţin în ultimul an, de la 71.000 la 64.000 de muncitori.
În 90% dintre cazuri este vorba de italieni”. Asociaţia din Milano este cea mai mare la nivel naţional şi ilustrează şi fenomenul noilor opţiuni antreprenoriale. „Cei care au avut cel mai mult de suferit sunt muncitorii italieni calificaţi”, precizează Lioi. Aceasta deoarece costă mai mult şi ştiu bine ce este o luptă sindicală.

Şi în sudul Italiei se preferă străini. „Între 2008-2009, întreprinderile noastre au concediat 15% dintre lucrători. Aproape toţi au fost muncitori italieni.”, a explicat Francesco Cava, preşedintele Ance Calabria. Situaţia este diferită însă în Sardinia unde, potrivit lui Alberto Ricci, directorul „Cassa edile” din Cagliari, „există puţini străini şi se acordă o mare atenţie legalităţii”.

„La Roma există 2.200 de întreprinderi în care lucrează doar lucrători part time, în mod clar o eludare a relaţiei contractuale de muncă”, explică Edoardo Bianchi, preşedintele „Cassa edile” din Roma. El a trasat însă şi un profil al străinului mai atractiv pentru domeniul construcţiilor.
„Necalificat sau cu calificări reduse, în măsură să-şi înfiinţeze o firmă. Un muncitor specializat costă întreprinderea 27 de euro pe oră, este convenabil să-l determini să-şi creeze o firmă cu câţiva colaboratori, astfel că toate costurile le va suporta eľ’. Pentru a-l plăti apoi cu 80 de euro pe zi preţforfetar.

„O cifră ridicolă dacă trebuie să plăteşti impozite, contribuţii şi eventuale salarii pentru propria echipă”, explică Daniel Grigoriu din confederaţia sindicală CGIL Roma şi Lazio. „În capitală există 55.000 de lucrători înscrişi în ‘Cassa edili’, 10.000 au pierdut locul de muncă anul acesta iar 78% erau italieni. De ce suntem atât de şantajabili? Problema este că italienii nu au nevoie de permis de şedere”, mai spune el.

Potrivit observatorului „Comisiei paritare naţionale pentru casele edilitare” (CNCE) în ultimii 10 ani numărul străinilor a crescut cu 1.000% din numărul total de lucrători. De la 7,6% în 1998, raportul dintre imigranţi şi italieni în sectorul edilitar a crescut până la 30%: de la 19.000 de muncitori străini s-a ajuns la 280.000.
„Lucrătorul italian are mai multe posibilităţi de alegere şi vizează creşterea salariului. Străinul este adesea disperat şi are nevoie de permisul de şedere. Este evident că e mai atractiv pentru o întreprindere”, spune Guglielmo Loy de la UIL.

Această nouă competiţie profesională acutizează tensiunile sociale. Paradoxul însă este că tocmai măsurile adoptate de ministrul de interne Roberto Maroni au agravat fenomenul înlocuirii muncitorilor italieni cu străini. Maroni, care reprezintă un partid ce se opune imigraţiei (Liga Nordului), este favorabil sprijinirii lucrătorilor italieni concediaţi şi este promotorul pachetului privind siguranţa publică ce prevede delictul de imigraţie clandestină.

„Imigrantul care nu găseşte în termen de 6 luni un loc de muncă trebuie să plece, dar în acest fel a crescut numărul lucrătorilor la negru în detrimentul lucrătorilor reglementari italieni”, spune Liliana Ocmin, secretarul confederal al CISL, precizând că totuşi cererea de imigranţi este încă mare. De aceea Palatul Viminale (Ministerul de Interne) pregăteşte un nou decret privind imigraţia pentru reglementarea situaţiei a 150.000 de străini.

Andrei a avut un accident de muncă ce l-a costat pe patronul său din Milano 200 de euro, acesta plătind cu condiţia să nu denunţe cazul la Inail (Institutul naţional pentru asigurări în caz de accident de muncă), astfel încât să se obţină un cec de invaliditate. „Să lucrezi 12 ore pe zi, să să te declari part time, să primeşti plata la negru uneori după trei luni, să renunţi la timpul liber, la weekend, uneori la propria libertate şi demnitate – nu se doreşte să se vadă neregulile.

Şi astfel devenim noi înşine călăi prin fenomenul caporalilor”, a afirmat Roberto Reyes, delegat al Coordonării naţionale a asociaţiilor peruane din Italia. Cum funcţionează? Caporalii, adesea străini, iau 100 de euro şi dau lucrătorului un sfert. 25 de euro reprezintă plata unui muncitor pentru 10 ore de muncă, fără protecţie şi fără vărsarea de contribuţii.
Gravitatea problemei nu a scăpat nici Comitetului european pentru drepturile sociale, care a avertizat recent guvernul italian să întărească controlul asupra aplicării normelor de protecţia muncii, garantând astfel o protecţie adecvată imigranţilor.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata