Reţete mănăstireşti de post din nordul judeţului Buzău

Cu doar câteva zile înainte de intrarea în Postul Crăciunului, gospodinele din județul Buzău se pregătesc să înlocuiască rețetele ”de dulce” cu cele specifice perioadei de 40 de zile premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului.

Două rețete de post, pe cât de gustoase pe atât de economice, care pot fi degustate la mănăstirile din Munții Buzăului, dar și în multe gospodării din zonă, au denumiri cu o rezonanță aparte: ‘‘Scutecele lui Iisus” și sarmale ”a la Seminar”.

Doamna Pompilia Grigore, fostă bucătăreasă șefă la Seminarul teologic din Buzău, ne dezvăluie câteva din secretele unei mese perfecte, cu ingrediente sută la sută naturale.

”În ceea ce privește ‘Scutecele lui Iisus’, preparatul se poate servi ca desert. Mai întâi se face o cocă din făină, apă și sare, care se frământă până iese un aluat de pâine obișnuită. Pe o masa presărată cu făină se întind lipii foarte subțiri care se coc pe fundul tăvii obișnuite de aragaz. Acestea trebuie coapte cu foarte mare atenție, uniform, să iasă albe, să nu se rumenească, dar să fie coapte, ca o clătită. După ce lipiile se răcesc, se însiropează, iar pe prima foaie se pune un strat de nucă peste care se pune următoarea foaie, însiropată foarte bine și cu esențe diverse ca să aibă și parfum: vanilie, trandafiri, toate esențele. Apoi următoarea foaie ca la tort, una peste alta. ‘Scutecele lui Iisus’ pot avea între 10 și 20 de foi, pe fiecare dintre ele punându-se nucă măcinată care este ingredientul de bază. Preparatul se lasă până a doua zi, când se taie în triunghiuri și se servește”, spune d-na Grigore.

Cât despre sarmalele ”a la Seminar”, aceasta menționează că ingredientele de bază sunt varza murată de Buzău și orezul.

”La un kilogram de orez se folosesc patru cepe mari, patru morcovi și o jumătate de kilogram de cartofi care se dau pe răzătoare și se călesc în ulei, dar nu să se pătrundă, ci numai să se stingă în ulei. Se pune la fiert orezul spălat, un kilogram, circa un sfert de oră. Secretul, pentru ca sarmalele să fie bine legate și să nu se desfacă, este adăugarea unui mâini de mălai în compoziție. Când orezul și cu zarzavatul sunt pe jumătate fierte se adaugă mălai, piper, cimbru, bulion de ardei și de roșii. Amestecul se lasă să se răcească și la final se vor umple frunzele de varză. Sarmalele se fierb aproape două ore la foc moderat în vas emailat, de preferat într-un tuci, pe fundul căruia se pun tulpini de cimbru și crenguțe de mărar uscat. Pentru culoare se adaugă bulion de ardei și de roșii, iar peste sarmale, ca să se pătrundă bine, apă și ulei”, precizează Pompilia Grigore.

În acest an, Postul Nașterii Domnului începe duminică, 15 noiembrie, Lăsatul secului fiind sâmbătă, cu o zi înainte. Postul are o durată de șase săptămâni și ține până la 24 decembrie, inclusiv. Postul Crăciunului amintește de patriarhii și drepții Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat în post și rugăciune, în așteptarea venirii lui Mesia.

Ca vechime, cele dintâi mențiuni despre acest post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creștinii nu posteau toți în același fel și același număr de zile. Unii posteau șapte zile, alții șase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toți creștinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.

Prin lungimea și durata lui, acest post ne amintește de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când prorocul aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră. Asemenea și creștinii, postind 40 de zile, își curăță sufletele și trupurile și se învrednicesc pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat și născut din Sfânta Fecioară. Întrucât acest post închipuie timpul Vechiului Testament, cântările liturgice rânduite se caracterizează prin numeroase profeții mesianice și cuvinte despre împlinirea făgăduinței Răscumpărătorului.

Postul Nașterii Domnului este unul dintre cele patru posturi de mai multe zile din timpul anului bisericesc. Ca importanță, este al doilea după Postul Paștelui, iar ca mod de postire, el este mai ușor decât primul, felul postirii fiind în legătură cu evenimentul Nașterii Domnului Iisus Hristos, unul dintre cele mai fericite din istoria mântuirii.

În perioada Postului Nașterii Domnului este dezlegare la pește în fiecare sâmbătă și duminică până la 20 decembrie (pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul), precum și la fiecare sfânt cu priveghere, prăznuit în această perioadă, când se dezleagă la pește, untdelemn și vin, de asemenea și la praznicul împărătesc al Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea. În perioada 20-24 decembrie, postul va deveni mai aspru.

Ultima zi a Postului Nașterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiază, când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și a celor trei tineri din Babilon. În alte zone, se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Nașterea Domnului. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata