Acest sunet este un „hoover murdar grozav. . . în regim de aspirație completă”. Lordul Jonathan Hill, care în urmă cu doi ani a început procesul de reformare a regimului de listare a Londrei cu recenzia sa omonimă, se referea la Actul SUA de Reducere a Inflației care supăra investițiile din Europa. La fel de bine ar fi vorbit despre piețele de capital din Londra.
Riscul, în mod ironic, al subvențiilor în atragerea de bani către țara celor liberi, a spus Hill, este că „întărește mentalitatea că SUA este . . . unde vrei să fii pentru afaceri.”
Este acel sentiment de urgență care susține pe bună dreptate propunerea autorității de reglementare financiară din Marea Britanie pentru cea mai mare modificare a regulilor de listare din anii 1980, slăbirea regulilor privind structurile de acțiuni cu două clase și renunțarea la alte panouri prețuite de protecție a investitorilor de pe piața londoneză.
Amenințarea ca grupurile listate la Londra să opteze pentru a-și muta listarea în Statele Unite, cum ar fi CRH și Flutter, și companiile publice care sunt înghițite de capitalul privat s-ar putea agrava înainte de a se îmbunătăți. Fără oferte publice inițiale, tipurile de piețe de acțiuni neocupate își petrec timpul pe recenzii de listări strategice pentru clienți marcanți, spun consilierii. Se pare că există puține șanse de redresare a cotărilor în acest an, dând o nouă viață unei piețe în scădere.
Private equity a revenit cu furie: au existat nouă abordări de tip take-private până acum în acest an, potrivit Refinitiv, în comparație cu una din aceeași perioadă a anului trecut. Grupurile de achiziții în sine cred că este un moment groaznic pentru a vinde, ceva care ar trebui să dea o pauză de gândire a consiliilor: achizițiile secundare de la un magazin de capital privat la altul au dispărut. Acest lucru antrenează mai multă putere de foc pe piețele publice unde, a spus un bancher, proprietarii tind să fie „pragmatici” (sau pe termen scurt) în ceea ce privește evaluările.
Există aici pericolul unei profeții care se împlinesc de sine. Ideea că SUA este o piață ușor reglementată, ușoară este de râs. Companiile care se mută sau se listează acolo nu înfloresc automat, mai ales că includerea în indice este la discreția comitetului S&P. Companiile (și șefii) care se plâng de atenția pe care o primesc în Marea Britanie pot primi o doză de „ai grijă ce îți dorești” atunci când sunt ignorate în New York.
Dar sentimentul de criză a împins Autoritatea de Conduită Financiară să meargă mai departe, mai repede.
Propune să renunțe la segmentul de piață premium al Londrei, cu cerințe mai mari de guvernanță, în favoarea unei singure rute de listări. O propunere confuză făcută anul trecut de a menține obligațiile „suplimentare” opționale a dispărut. Regulile privind acțiunile cu două clase – permise mai întâi în mod limitat de revizuirea Hill – vor fi mai liberale. Reglementările privind părțile afiliate, care utilizează voturile acționarilor pentru a împiedica un investitor care controlează să profite de poziția lor, s-ar schimba în favoarea dezvăluirii și a unei păreri de echitate a unei terțe părți.
Acest lucru înseamnă absolut o reducere a protecției investitorilor pe piața londoneză. Dar există o virtute limitată în a fi cea mai sigură piață din lume pe care nimeni nu dorește să o folosească. Autoritatea de reglementare a găsit un echilibru rezonabil. Intenția este ca acțiunile cu dublă clasă, să zicem, să fie disponibile doar la cotare și pentru fondatorii companiei, cu o clauză de caducitate pe 10 ani.
Standardele bazate pe divulgare sau abordarea caveat emptor se bazează pe un angajament bun, productiv și robust între investitori și companiile care vând acțiuni – o relație despre care mulți din piața londoneză v-ar spune că a devenit complet disfuncțională. Următoarea provocare ar putea fi o mai bună înțelegere între companii și marii investitori cu privire la chestiuni dificile, inclusiv remunerarea, unde orașul pare imposibil de rupt între neliniștea socială europeană și excesul capitalist american.
Între timp, cea mai bună apărare împotriva unei curse necruțătoare către standarde de jos este abordarea altor probleme, cum ar fi disponibilitatea capitalului intern.
Reglementarea, așa cum a spus FCA în repetate rânduri, nu poate face totul. Aceasta înseamnă reforme dificile, pe termen lung, pentru consolidarea fondurilor de pensii – o chestiune care revine guvernului. Și foarte posibil o schimbare de atitudine. Julia Hoggett, directorul executiv al Bursei de Valori din Londra, a sugerat că Londra s-a mulțumit ca centru dominant al Europei și trebuie să fie „încărcată și înfometată” pentru a concura.
Această revizuire pare la sfârșitul unei ere: una în care Londra și-a susținut cu succes „standardul de aur” al guvernării ca un avantaj competitiv la nivel global. Întrebarea, încă fără răspuns, este ce crede Londra că poate urma.
Sursa – www.ft.com