Viața și moștenirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare
Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, sărbătorit pe 1 ianuarie în calendarul creștin-ortodox, s-a născut în anul 330 d.Hr. în Cezareea Capadociei, provenind dintr-o familie de nobili care a dat Bisericii numeroși slujitori și cărturari, printre care se numără și sfinți recunoscuți.
Rădăcini familiale și educație
Bunicul său a fost martirizat pentru credință sub împăratul roman Dioclețian. Sora sa cea mare a avut un rol esențial în îndrumarea fraților spre slujirea lui Hristos, iar fratele mai mic a devenit episcop al Sevastiei. Vasile a studiat la Constantinopol și Atena, unde a dezvoltat o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz. Ulterior, s-a întors la Cezareea pentru a preda Retorica.
Întoarcerea la credință și viața monahală
Aflat sub influența surorii sale, el s-a botezat în credința creștină, renunțând la averea sa pentru a ajuta pe cei nevoiași. În anul 358, s-a retras într-o mănăstire din Pont pentru o viață dedicată ascezei și rugăciunii. După ce a vizitat mari mănăstiri din Egipt, s-a întors acasă unde a redactat prima sa lucrare despre viața monahală intitulată ‘Regulile vieții monahale’.
Activitatea pastorală și contribuția social-economică
În anul 364, episcopul Eusebiu l-a chemat în Cezareea unde Vasile a fost hirotonit preot. A jucat un rol crucial în lupta împotriva ereticilor arieni prin activitățile sale pastorale dedicate celor defavorizați; el este cunoscut pentru organizarea azilelor, spitalelor și centrelor de reeducare sub denumirea de ‘Vasiliade’.
Misiuni spirituale remarcabile
Sfântul Vasile cel Mare s-a distins prin misiunile sale spirituale ca preot şi apoi ca episcop al Cezarei Capadociei; el fiind activ atât în combaterea ereziilor cât şi în reconcilierea Bisericilor afectate de schisme.
Părăsirea acestei lumi și impactul asupra Bisericii
A decedat în anul 379 la vârsta de doar 49 de ani; moartea sa l-a consacrat ca un stâlp al Bisericii din epoca respectivă şi ca o figură emblematică în istoria creștinismului global. Lucrările sale includ scrieri dogmatice precum ‘Contra lui Eunomiu’ sau ‘Despre Sfântul Duh’, lucrări ascetice cum ar fi ‘Regulile vieții monahale’, comentarii precum ‘9 Omilii la Hexameron’, dar şi numeroase cuvântări şi epistole. De asemenea, contribuția sa semnificativă la structura slujbelor bisericești este evidențiat prin alcătuitrea unei Sfinte Liturghii ce îi poartă numele.(Agenţia Naţionalã de Presã AGERPRES)
