În prezent, competitivitatea UE și Green Deal merg mână în mână. Acum este timpul să concretizăm ambițiile Pactului verde european și să exploatăm pe deplin potențialul său pentru a ne stimula economiile, arată un editorial publicat de Euractiv.com.
Tranziția către o industrie verde, înfloritoare, în Europa, este o prioritate de top a grupului social-democraților. Considerăm că această tranziție va trebui să se bazeze pe o adevărată viziune europeană, bazată pe stabilitatea reglementării și finanțarea comună.
De aceea, este nevoie de un Fond de tranziție industrială, bazat pe structura RRF pentru a crește capacitatea de investiții a UE la cel puțin 200 de miliarde euro pe an, în următorii 5 ani. Asigurarea unei baze industriale europene puternice, cu locuri de muncă de calitate, nu este opțională.
Trebuie să existe la o viziune industrială europeană integrată, în care statele UE să colaboreze, în loc să aibă 27 de politici industriale și strategii de finanțare care ar putea duce la concurență directă unele față de altele și la o slăbire a pieței unice.
Creșterea politicilor industriale eficiente în China și SUA, criza COVID-19 și războiul din Ucraina au întărit nevoia ca Europa să-și reducă dependențele și au făcut din necesitatea asigurării autonomiei strategice un factor-cheie în tranziția industrială.
Deși UE are politici solide în domeniul energiei și al climei, având ca bază Green Deal, mai sunt încă pași mari de făcut în ceea ce privește planificarea și finanțarea industrială armonizată.
Stabilitate de reglementare
Certitudinea reglementării și stabilitatea politică sunt elemente cruciale, care ne pot ajuta sectoarele productive pe calea pe care s-a convenit în acest mandat legislativ (2019-2024). Un cadru previzibil va atrage investiții prin reducerea riscurilor în noile tehnologii și va facilita extinderea acestora.
În competitivitatea UE și Green Deal, este timpul să se concretizeze măsurile Pactului verde european și să se exploateze, pe deplin potențialul său pentru a stimula economiile. Această transformare va permite:
- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE pentru a îndeplini obiectivele noastre și globale în materie de climă;
- să arătăm lumii modul în care prosperitatea și o economie durabilă se permit reciproc
- stimularea companiilor europene pentru a deveni lideri ai tehnologiilor viitoare.
Concret, impulsul tehnologiilor durabile, cum ar fi implementarea rapidă a sistemelor eoliene, solare și electrice, de către celelalte două mari blocuri economice, risipește orice îndoială cu privire la potențialul lor.
În această perioadă, nu este indicat să deschidem „războaie culturale” superficiale pentru câștiguri electorale pe termen scurt. Este momentul să construim viitoarea competitivitate a Europei în jurul tehnologiilor verzi.
Viitorul mandat al legislativului UE va implica acordul asupra unui obiectiv climatic pentru 2040, care continuă traiectoria de reducere a emisiilor stabilită în cadrul pachetului Fit for 55.
Acest lucru vine cu o pondere mai mare a surselor regenerabile în mixul energetic al UE, care va fi crucială pentru scăderea prețurilor și creșterea autonomiei strategice, îndepărtându-ne de combustibilii fosili.
Orice abatere de la această traiectorie ar putea duce la o insecuritate mai mare pentru industria auto și ar putea influența deciziile de investiții ecologice.
Green Deal ar trebui să servească drept bază pentru construirea acestei politici industriale europene, care ar trebui să includă o viziune și o planificare globală.
Actul actual Net-Zero Industry este un prim pas bun, dar nu oferă suficientă concentrare, planificare geografică și nici finanțare pentru a face cu adevărat diferența. Acest gol trebuie umplut.
Cadrul legislativ este deja în vigoare
Chiar și cu toată stabilitatea de reglementare din lume și cu un cadru legislativ coeziv în vigoare, este nevoie de mai multe mijloace. Industria ecologică are probleme în a concura cu industria chineză și americană, care primesc sprijin financiar din partea guvernelor lor. Fondurile publice sunt necesare pentru a declanșa investiții private.
Se estimează că investițiile în proiecte durabile atât din sectorul privat, cât și din sectorul public ar putea necesita aproximativ 650 de miliarde de euro pe an în UE. Este de la sine înțeles că investițiile companiilor în modele de afaceri durabile sunt imperative.
Cu toate acestea, sprijinul UE este esențial și există deja un set extins de posibilități de finanțare prin Fondul de inovare, Horizon Europe, Next Generation EU, InvestEU, printre altele.
Flexibilizarea normelor privind ajutorul de stat, în cadrul Cadrului temporar de criză și tranziție, creează un dezechilibru între statele membre, pe baza capacității lor fiscale. Trebuie să asigurăm condiții de concurență echitabile între statele membre, altfel piața unică va fi fragmentată, subminând piatra de temelie a proiectului european.
În plus, ecosistemele industriilor din ţările UE depășesc granițele unui singur stat membru. Întărirea unei părți ,în timp ce le ignorăm pe altele, nu duce neapărat la mai multă rezistență, cu atât mai puțin la îmbunătățirea competitivității.
Practicile privind ajutorul fiscal de stat și concurența fiscală neloială ar trebui, de asemenea, discutate în acest context de condiții de concurență echitabile. Lucrările în curs de finalizare a uniunii piețelor de capital trebuie să continue, deoarece acest lucru va permite companiilor europene un acces mult mai bun la finanțare. Cadrul de guvernanță economică convenit recent nu a eliminat constrângerile financiare ale multor state membre de a se angaja în cheltuielile ecologice necesare.
Un instrument bugetar comun, constând din „bani proaspeți”, va fi crucial pentru a reveni la situația actuală. Va fi necesar să se elaboreze o metodologie pentru o alocare eficientă și echitabilă, precum și condiționalități ecologice și sociale puternice. Ne putem baza pe modelul creat de Facilitatea de recuperare și reziliență.
Nu va fi o sarcină ușoară, dar Europa nu poate pierde această oportunitate de a lucra pentru competitivitatea viitorului, creând locuri de muncă de calitate și reducând riscurile economiilor noastre. Prețul pentru a nu întreprinde această acțiune necesară ar fi mult mai mare.
De aceea, următoarea Comisie ar trebui să lucreze la un Fond de tranziție industrială, ghidat de o viziune industrială europeană clară.
Această viziune clară, împreună cu resurse suficiente, va permite industriei noastre să treacă prin aceste transformări și să rămână adevăratul motor al integrării, prosperității și bunăstării europene.
Sursa: www.capital.ro
