# Paradoxul din Elvetia. Statul plateste 5700 euro pe hotel dar refuza chirii de 3600 euro

> O criză a locuințelor din cantonul Zug, Elveția, forțează statul să cazeze asistații social în hoteluri. Costul lunar ajunge la 5.700 de euro, deși autoritățile refuză chirii de 3.600 de euro.

Publicat: 27 aprilie 2026, 20:21 · Autor: Adrian Rusu · Categorie: [Actualitate](https://financiarul.ro/actualitate/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/actualitate/paradoxul-din-elvetia-statul-plateste-5700-euro-pe-hotel-dar-refuza-chirii-de-3600-euro/ · Publicație: Financiarul

![asistati social Elvetia](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/04/asistati-social-Elvetia-1777310482-1024x576.webp)

În cantonul elvețian Zug, o criză acută a locuințelor forțează autoritățile să ia decizii greu de înțeles. Persoanele vulnerabile, care beneficiază de ajutor social, sunt cazate în hoteluri pentru care statul plătește sume serios mai mari decât chiria unui apartament obișnuit, pe care o consideră prea scumpă.

## O mamă, un fiu și o chirie refuzată

Cazul Matildei S. și al fiului ei de 18 ani a scos la iveală această practică bizară. De mai multe luni, cei doi locuiesc într-un hotel din Goldau (cantonul Schwyz), deși sunt rezidenți în Zug. Mutarea nu a fost alegerea lor, ci o decizie a serviciului social din comuna de reședință, motivată de lipsa locuințelor disponibile.

Femeia a încercat să rezolve singură problema. A găsit un apartament cu trei camere în cantonul Zug, cu o chirie lunară de 3.500 de franci, echivalentul a circa 3.600 de euro. Numai ca autoritățile au refuzat să acopere costul, pe motiv că chiria este prea mare. Paradoxal, cazarea la hotel, soluția aleasă de stat, costă lunar aproximativ 5.500 de franci, adică în jur de 5.700 de euro.

În fața acestei decizii, Matilda s-a adresat serviciului de mediere din Zug, condus de Bernadette Zürcher.

## Explicația autorităților: o practică tot mai frecventă

Pus în fața situației, serviciul social a explicat că alegerea hotelului a fost dictată de lipsa acută a locuințelor de urgență. Mai mult, instituția recunoaște că nu este un caz izolat. „Din cauza lipsei de locuințe accesibile, suntem din ce în ce mai des nevoiți să apelăm la hoteluri”, au transmis reprezentanții serviciului.

Cum vine asta, să plătești mai mult pe o soluție temporară decât pe una permanentă? E o întrebare pe care și-o pun mulți.

Mediatoarea Bernadette Zürcher a confirmat că a gestionat mai multe cazuri similare în ultimul an, subliniind absurdul situației. „Cazarea în hoteluri generează costuri mult mai mari decât apartamentele la prețurile pieței”, a declarat Zürcher. Ea a arătat că relocările în afara cantonului sunt frecvente, iar pentru persoanele afectate este greu de înțeles de ce nu li se finanțează o locuință obișnuită, dacă hotelurile sunt mai scumpe.

## Plafonul de chirie vs. realitatea din piață

Regulile sunt clare, cel puțin pe hârtie.

Conform normelor din cantonul Zug, chiria pentru o gospodărie formată din două persoane este acoperită de stat până la un plafon de aproximativ 1.700 de franci pe lună (circa 1.750 de euro). O sumă total nerealistă în comparație cu prețurile pieței, unde un apartament decent sare de 3.000 de franci.

E drept că raportul anual al serviciului de mediere (cel care a și semnalat aceste probleme) arată că serviciile sociale au o marjă de apreciere tot mai mare în aplicarea acestor reguli. Mai multe comune din canton, precum Baar și Risch, au confirmat pentru publicația Blick că găsirea de locuințe pentru asistații social devine o misiune aproape imposibilă, fiind nevoite să recurgă la pensiuni sau chiar la mutări în alte cantoane.

## O soluție imperfectă, dar necesară?

Toate comunele sunt de acord că hotelurile nu reprezintă o soluție ideală. Ba chiar creează o stare de insecuritate pentru cei afectați, care nu știu niciodată cât timp vor rămâne acolo. Și totuși, în contextul actual al pieței imobiliare, astfel de situații devin uneori inevitabile.

Iar autoritățile din comuna Cham merg chiar mai departe. Acestea consideră că aceste costuri mai mari sunt justificate dacă, în acest fel, pot fi prevenite cazurile de persoane care ajung să trăiască pe străzi, fără adăpost.