# Povestea unui judecător cu 13.000 lei salariu. Colegi, dați jos din taxi

> Un judecător român își dezvăluie parcursul profesional și personal, de la o copilărie modestă la țară la confruntarea cu un val de ostilitate publică. Mărturia sa descrie sacrificiile imense făcute...

Publicat: 23 februarie 2026, 00:26 · Actualizat: 23 februarie 2026, 00:27 · Autor: Adrian Rusu · Categorie: [Actualitate](https://financiarul.ro/actualitate/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/actualitate/povestea-unui-judecator-cu-13-000-lei-salariu-colegi-dati-jos-din-taxi/ · Publicație: Financiarul

![Povestea unui judecător cu 13.000 lei salariu. Colegi, dați jos din taxi](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/02/povestea-unui-judecator-cu-13-000-lei-salariu-colegi-dati-jos-din-taxi-1771799225-1024x682.jpg)

Un judecător român își dezvăluie parcursul profesional și personal, de la o copilărie modestă la țară la confruntarea cu un val de ostilitate publică. Mărturia sa descrie sacrificiile imense făcute pentru a ajunge în magistratură și contrastul dur cu etichetele de „îmbuibat” și „privilegiat” pe care le primește acum.

Într-o relatare publicată de [Juridice](https://www.juridice.ro/essentials/?p=11122&preview=true), magistratul vorbește despre cum a ajuns să fie arătat cu degetul de prieteni din copilărie și despre cum colegi de-ai săi au fost refuzați de taximetriști sau de medici. Totul, pe fondul unui discurs public care, în anul 2025, a generalizat corupția și privilegiile în sistemul judiciar.

## De la Eminescu la 5 ani la salvat o viață la 11


Povestea sa începe într-un sat mic, unde la 5 ani citea poezii de Mihai Eminescu dintr-o carte veche. La 11 ani a trăit un moment definitoriu, sărind într-un râu învolburat pentru a salva o colegă, deși nu știa să înoate. „A rămas cea mai mare realizare a vieții mele”, mărturisește el. „Să știi că cineva trăiește pentru că ai fost tu acolo... nu se compară cu nimic.”

Părinții săi au făcut eforturi uriașe pentru a-l trimite la școală „la oraș” încă din clasa a V-a. La 12 ani, se trezea la 5 dimineața pentru a prinde autobuzul și se întorcea acasă singur la ora 16:00, indiferent de vreme.

## Sacrificii, un salariu minim și un credit cu 30% dobândă


Familia sa s-a confruntat cu dificultăți financiare majore după ce, în urma disponibilizărilor, au rămas trei persoane cu un singur salariu minim pe economie. „Au fost zile în care mâncarea de cartofi nu prea avea cartofi”, își amintește el. Când primeau un cârnat cabanos, părinții i-l dădeau lui, spunându-i: „Tu ești mic, trebuie să crești.”

Pentru a nu-și împovăra familia, a ales Liceul militar și Academia de Poliție, singurele care îi asigurau cămin, uniformă și mese. Mai târziu, în timpul facultății, lucra verile în construcții pentru a strânge bani de o scurtă vacanță la mare. Părinții săi au continuat să îl susțină, împrumutându-se cu o dobândă de 30% pentru a-i putea închiria o garsonieră în timpul studiilor la INM. A aflat târziu despre acest sacrificiu, când i-au spus că „degeaba ajuți un om când poți tu, dacă nu îl ajuți când are el nevoie”.

## „Nu consultăm judecători”. Ostilitatea din 2025


După ce a devenit judecător definitiv, s-a confruntat cu sute de dosare pe ședință. Într-o zi, după ce a soluționat 60 din cele 100 de dosare într-o ședință care a durat de la 8:30 la 18:00, un bărbat din sală l-a felicitat. Atunci a înțeles că justiția este oarbă la chipuri, dar nu și la problemele oamenilor.

Anul 2025 a adus însă o schimbare radicală. Discursul public despre magistrați a devenit tot mai dur. Deși salariul său de 13.000 de lei îi permite un trai decent, este departe de „zecile de mii de euro” vehiculate la televizor. Etichetele de „corupți”, „îmbuibați”, „privilegiați” au devenit omniprezente.

Judecătorul povestește despre experiențe umilitoare trăite de colegii săi: „povești de la colegi dați jos din taxi după ce au spus cu ce se ocupă. Alții trimiși afară din cabinete medicale: „Nu consultăm judecători.”” Prieteni din copilărie îl acuză acum că din cauza judecătorilor nu se construiesc spitale.

## A meritat? Întrebarea care macină


Sacrificiile personale continuă. Pentru a se dedica profesiei, și-a dus copilul la bunici, ratând momente prețioase, precum o zi de iarnă cu zăpadă. Se întreabă dacă a făcut alegerea corectă și ce îi va răspunde copilului său peste ani.

Cu toate acestea, speranța nu a dispărut complet. Încă mai crede că va veni o zi când un om îl va opri pe stradă doar pentru a-i spune: „V-am văzut. Felicitări și mulțumesc! Sunteți un model.” Până atunci, se întoarce la birou în fiecare dimineață. „Pentru că, dincolo de zgomot, de acuzații, de etichete... știu că, undeva, pentru cineva, hotărârea aia chiar contează. Și uneori, fără să știi, schimbi o viață.”