# Sergentul ucrainean care a trăit 471 de zile în buncăr dezvăluie coșmarul

> Povestea incredibilă a lui Serghei Tișcenco, sergentul ucrainean de 46 de ani care a supraviețuit 471 de zile într-un buncăr lângă Bahmut. Mărturii despre lupte.

Publicat: 21 martie 2026, 09:30 · Autor: Adrian Rusu · Categorie: [Actualitate](https://financiarul.ro/actualitate/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/actualitate/sergentul-ucrainean-care-a-trait-471-de-zile-in-buncar-dezvaluie-cosmarul/ · Publicație: Financiarul

![sergent ucrainean](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/03/sergent-ucrainean-1774078257-1024x576.webp)

Un sergent ucrainean în vârstă de 46 de ani a supraviețuit 471 de zile într-un buncăr improvizat, săpat sub un drum de pe frontul de est al Ucrainei. Serghei Tișcenco a intrat în adăpostul de lângă Bahmut în vara anului 2023 și a ieșit abia în octombrie 2025, după o luptă continuă pentru supraviețuire în condiții extreme.

## Un adăpost săpat sub un drum

Adăpostul era, de fapt, o rețea de încăperi din lut, o soluție ingenioasă, dar extrem de periculoasă. „Totul este subteran. Totul a fost săpat. La intrare era un șanț, apoi o secțiune acoperită cu bușteni și camuflată cu pământ și nisip”, a povestit Tișcenco. Locația oferea un camuflaj neașteptat, dar impunea și limite stricte. „Poziția noastră a fost săpată chiar sub un drum asfaltat. Așa că eram limitați de lățimea drumului, dar am continuat să o extindem pe lungime”.

## Punctul de cotitură

Dar coșmarul a început devreme, chiar din prima săptămână, când o echipă de asalt rusă a atacat buncărul, ucigând trei dintre camarazii săi. Alți soldați au căzut în zilele următoare, iar speranța unor întăriri s-a stins rapid. „Punctul de cotitură a fost când băieții au murit în acel asalt și am văzut că nu mai era nimeni care să-i înlocuiască pe cei morți”, își amintește el. Iar de aici, totul s-a schimbat. „Am rămas cinci, apoi patru. Mi-am dat seama că vom sta aici mult timp.” Grupul rămas a fost nevoit să reziste singur, într-un spațiu îngust, cu paturi săpate direct în pământ, „de dimensiunea unui sicriu”.

## Supraviețuirea este victoria

Potrivit lui Tișcenco, realitatea războiului modern este complet diferită de cea clasică, soldații ascunzându-se mai degrabă de drone decât luptând față în față. „Luptele de modă veche sunt minime - supraviețuirea este victoria”.

Ieșirile erau un coșmar.

Fiecare misiune de aprovizionare, care presupunea alergarea pe kilometri întregi pe timp de noapte pentru a recupera provizii sau a încărca baterii, putea fi ultima. Condițiile din buncăr s-au deteriorat drastic. O mică deschidere folosită pentru observație a fost închisă din cauza riscului de atacuri cu drone, reducând drastic oxigenul. „Respirația era greoaie, astmatică”, povestește sergentul. Lipsa apei i-a forțat să sape o fântână subterană (o operațiune extrem de riscantă care le putea trăda poziția), în timp ce hrana ajungea rar, uneori având „doar o înghițitură de apă la fiecare schimb de patru ore”.

## Evadarea și viața de după

După mai multe încercări eșuate, evadarea a venit în cele din urmă, însă parcurgerea a doar trei kilometri s-a dovedit a fi o provocare imensă. Mușchii îi erau atrofiați, iar corpul, neobișnuit cu aerul curat, l-a făcut să se simtă amețit și slăbit. În cele mai grele momente, sprijinul familiei a fost cel care l-a ținut în viață. „Sprijinul copiilor m-a ajutat; mi-a dat putere... Nu mă așteptam să fiu suficient de puternic pentru a supraviețui”.

Decorat ulterior cu titlul de „Erou al Ucrainei”, Serghei Tișcenco visează acum să revină la viața de dinainte de război și să deschidă o clinică veterinară. totusi, unii dintre camarazii săi au rămas pe front, continuând lupta.