# Ziua de 8 Martie: De la revolta a 15.000 de femei la o sărbătoare internațională

> Descoperă povestea reală a Zilei Internaționale a Femeii. Totul a început cu un protest al 15.000 de muncitoare în New York și a culminat cu recunoașterea ONU.

Publicat: 8 martie 2026, 09:21 · Autor: Adrian Rusu · Categorie: [Actualitate](https://financiarul.ro/actualitate/index.html.md) · Pagina web: https://financiarul.ro/actualitate/ziua-de-8-martie-de-la-revolta-a-15-000-de-femei-la-o-sarbatoare-internationala/ · Publicație: Financiarul

![ziua femeii](https://financiarul.ro/wp-content/uploads/2026/03/ziua-femeii-1772954471-1024x576.jpeg)

Ziua de 8 Martie, cunoscută astăzi pentru flori și cadouri, își are originile într-o revoltă a 15.000 de femei care au mărșăluit pe străzile din New York pentru salarii decente și drepturi elementare. Sărbătoarea s-a născut din curaj și luptă, nu din comerț.

Organizația Națiunilor Unite a recunoscut oficial Ziua Internațională a Femeii în 1975, însă istoria acestei zile începe cu mult înainte, la începutul secolului XX. Potrivit unei documentări [Adevarul](https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/8-martie-ziua-in-care-vocile-femeilor-au-devenit-2513441.html), totul a pornit de la mișcările pentru drepturile femeilor care cereau condiții de muncă mai bune și dreptul la vot.

## „Degetele ne sângerează, spatele ni se rupe”

Unul dintre momentele fondatoare a avut loc pe 8 martie 1908. Atunci, aproximativ 15.000 de femei din industria textilă newyorkeză au ieșit în stradă pentru a cere reducerea programului de lucru, salarii mai bune și dreptul de a vota. O muncitoare declara pentru presa vremii: „Am muncit prea mult pentru prea puțin”. Condițiile erau extrem de dure, după cum reiese dintr-o altă mărturie. „Degetele ne sângerează, spatele ni se rupe, iar salariile abia ne ajung să ne hrănim copiii. Nu mărșăluim pentru plăcere, ci pentru supraviețuire”, adăuga femeia.

## O idee care a unit femeile din 17 țări

Impactul protestului din New York s-a resimțit rapid. Un an mai târziu, în 1909, Partidul Socialist al Americii a instituit 28 februarie drept prima Zi Națională a Femeii. Ideea unei zile internaționale a fost propusă în 1910 de activista germană Clara Zetkin, la Conferința Internațională a Femeilor Socialiste de la Copenhaga. „Femeile muncitoare trebuie să fie parte din lupta pentru justiție socială. Avem nevoie de o zi a noastră, o zi în care drepturile femeilor să fie în centrul atenției”, spunea Zetkin. Propunerea sa a fost adoptată de peste 100 de delegate din 17 țări, iar prima celebrare internațională a avut loc pe 19 martie 1911. Peste un milion de oameni din Austria, Danemarca, Germania și Elveția au participat la mitinguri pentru drepturi egale.

## „Pâine și pace”: Revolta care a schimbat istoria Rusiei

Un alt eveniment decisiv s-a petrecut pe 8 martie 1917, în plin Prim Război Mondial, când mii de femei au protestat la Petrograd cerând „pâine și pace”. Demonstrațiile au declanșat o mișcare care a contribuit direct la abdicarea țarului Nicolae al II-lea. O muncitoare își amintea de acele momente: „Brutăriile erau goale, fabricile reci. Am strigat: Pâine! Pace! Ajunge de război! Bărbații ne-au avertizat că vom fi bătute, dar foamea era mai puternică decât frica”. La scurt timp, femeile din Rusia au obținut dreptul de vot, iar 8 martie a devenit sărbătoare oficială.

## Recunoaștere ONU și vocile din România

Abia în 1975, declarat Anul Internațional al Femeii, ONU a stabilit oficial 8 martie ca Zi Internațională a Femeii. Un raport al conferinței din acel an sublinia că lupta era departe de a fi încheiată: „Egalitatea nu este un dar, este un drept. Nicio națiune nu a atins încă egalitatea de gen reală”. În România, ecoul acestor mișcări s-a simțit încă de la începutul secolului XX. Elena Meissner, una dintre cele mai importante sufragete române, spunea în 1912: „Nu cerem pomană, cerem dreptate. O națiune nu poate fi liberă dacă jumătate dintre cetățenii ei nu au voce”. Maria Baiulescu, președinta Consiliului Național al Femeilor Române, avertiza asupra ipocriziei sociale: „Se așteaptă ca femeia să fie pilonul familiei, dar i se refuză dreptul de a învăța și de a vota. Cum putem ridica viitorul României dacă suntem ținute în ignoranță?”. O muncitoare dintr-o fabrică de textile descria în 1918 condițiile dure de muncă: „Lucrăm din zori până în amurg, cu degetele carne-vie. Astăzi ridicăm vocea pentru că nicio femeie nu ar trebui să aleagă între foame și demnitate.”