În cadrul unei analize, codul de procedură fiscală are parte de noi modificări odată cu venirea toamnei, arată Dan Dascălu, avocat Partener D&B David și Baias, Coordonator al Departamentului de Litigii și Dreptul Muncii și Mihail Boian, avocat Partener D&B David și Baias.
Astfel, Dan Dascălu, avocat Partener D&B David și Baias, Coordonator al Departamentului de Litigii și Dreptul Muncii, și Mihail Boian, avocat Partener D&B David și Baias, au publicat o nouă analiză în care notează că începutul lunii septembrie vine cu noi modificări în ceea ce privește Codul de procedură fiscală. Cei doi arată că aceste schimbări au fost aduse „peste noapte” .
În opinia lor, „Sfârșitul vacanței parlamentare de vară nu putea să nu aducă cu sine, și în acest an, o modificare fulger a Codului de procedură fiscală, care cuprinde atât clarificări benefice, cât și o serie de aspecte criticabile, care vor genera în unele cazuri mai multe dispute între contribuabili și organele fiscale. Cum nu a existat nici acum o dezbatere publică consistentă și de substanță a acestor modificări, unele dintre acestea sunt în opinia noastră extrem de importante din perspectivă practică și merită abordate chiar post-factum”, arată cei doi.
Citeste si:
Clarificările benefice
Concret, în analiza acestora se arată că proiectul de modificare a Codului de procedură vine cu mai multe clarificări în ceea ce privește suspendarea termenului de prescripție și în ceea ce privește efectele efectuării unei sesizări penale asupra inspecției fiscale în curs.
Astfel, „Proiectul de modificare a Codului de procedură (”Proiectul de OG”) aduce anumite clarificări punctuale și binevenite din perspectivă practică în special în privința suspendării termenului de prescripție dreptului de a stabili obligații fiscale în situația decesului contribuabilului, reglementarea colaborării cu organul fiscal prin mijloace electronice de comunicare la distanță care oricum era utilizată deja în practică, dar și clarificarea efectelor efectuării unei sesizări penale asupra inspecției fiscale în curs, i.e. limitarea încetării inspecției doar pentru obligațiile fiscale ce fac obiectul sesizării.
Alte modificări de interes vizează indicarea expresă a structurii specializate de soluționare a contestațiilor drept organ fiscal căruia trebuie să-i fie comunicată opțiunea contribuabilului de a merge în instanță în cazul în care contestația nu este soluționată în termenul prevăzut de lege, o modificare utilă tocmai din perspectiva consecințelor juridice pe care o asemenea comunicare ar trebui să o producă (i.e. încetarea procedurii de soluționare a contestației), în practică înregistrându-se deficiențe în această privință.
De asemenea, utile din punctul nostru de vedere sunt și referirile exprese în lege la masa credală atunci când este reglementată ordinea stingerii pentru debitorii care se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa, alinierea legislației procedurale fiscale cu competențele Autorității Vamale Române în contextul reorganizării acesteia, precum clarificările aduse în materia eșalonării; în fine, a fost salutată deja în presă inițiativa de publicare a listei debitorilor care nu înregistrează debite fiscale restante, în contrapartidă cu cea celor care au asemenea debite (desemnată uzual ca ”lista rușinii”)”, se arată în analiză.
Aspectele criticabile din modificările propuse
Aşadar, „În primul rând, eliminarea termenului de 15 zile în care actele administrativ fiscale comunicate de organele fiscale prin SPV ca dată la care aceste acte se considerau a fi comunicate și înlocuirea acestuia cu data punerii la dispoziție a actelor prin intermediul mijloacelor electronice de comunicare la distanță. Chiar dacă Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1090/2022 face în continuare referire la termenul de 15 zile, apreciem că această modificare va genera discuții și interpretări divergente în practică, iar organele fiscale ar putea considera actele comunicate la data încărcării acestora în SPV și, deci, punerii la dispoziția contribuabililor. În contextul în care sunt foarte cunoscute deficiențele de ordin tehnic care persistă încă atât la nivelul contribuabililor, dar mai ales la nivelul organelor fiscale în privința utilizării mijloacelor electronice de comunicare la distanță, apreciem că eliminarea termenului de 15 zile este prematură și va genera un efect exact invers decât cel urmărit de către organele fiscale respectiv, dispute și litigii cu contribuabilii legate de data comunicării actelor, cu impact direct în colectarea obligațiilor fiscale.
În al doilea rând, un impact deosebit asupra mediului de afaceri îl va avea extinderea duratei de efectuare a inspecției fiscale pentru contribuabilii nerezidenți de la 45 zile la 180 de zile, deci de 4 ori.
Mai mult, nota de fundamentare nu cuprinde statistici cu privire la durata medie a controalelor derulate la companiile nerezidente sau cu privire la perioadele de timp necesare în mod obișnuit pentru obținerea de informații din alte state. În schimb, aceasta face referire la o serie de motive care constituie cazuri de suspendare a inspecției fiscale și care, prin natura lor, nu afectează durata unei inspecții fiscale.
Pe de altă parte, indiferent de durata controlului fiscal, lipsa documentelor sau informațiilor din partea contribuabililor nerezidenți sau nevoia de alte informații de la alte autorități atrage în mod direct imposibilitatea derulării controlului – fie că vorbim de 45 zile sau de 180 zile – și suspendarea automată acestuia sau, în caz de expirare a termenelor maxime de suspendare, atrage estimarea obligațiilor fiscale în baza documentelor disponibile”, scriu cei doi.
Depășirea termenului maxim prevăzut în lege, o practică cunoscută a inspectorilor fiscali
În viziunea celor doi, „De altfel, este general cunoscută practica inspectorilor fiscali de a depăși termenul maxim prevăzut de lege în derularea inspecțiilor fiscale, astfel încât, în practică oricum termenul în care inspecțiile fiscale erau finalizate se apropiau de dublul maximului prevăzut de lege – i.e. 90 zile în cazul nerezidenților. Astfel, ne așteptăm ca majorarea duratei inspecției fiscale cu 4 ori nu va conduce la finalizarea lor în 180 zile, ci în realitate, la prelungirea lor la 360 zile, deci de 8 ori mai mare decât în prezent.
Astfel, chiar dacă s-ar considera că activitatea unei companii nerezidente poate fi – așa cum se menționează în Nota de fundamentare – una mai complexă, din perspectiva probării tranzacțiilor derulate, decât cea a unui contribuabil mic sau mijlociu, apreciem că o măsură rezonabilă ar fi putut constitui cel mult dublarea duratei inspecției, adică, prelungirea ei la 90 zile.
În al treilea rând, proiectul de lege aduce anumite clarificări cu privire la finalizarea controlului derulat de Direcția Generală Antifraudă în privința punctului de vedere al contribuabilului și a impactului acestuia asupra constatărilor inspectorilor antifraudă”, se arată în analiză.
Nu se cunoaște ce relevanță practică va mai avea depunerea punctului de vedere după finalizarea controlului fiscal
În contextul actual al relevanţei, „Deși salutăm pe deplin aceste modificări în condițiile în care, conform reglementării actuale, este greu de înțeles ce relevanță practică ar mai avea depunerea punctului de vedere după finalizarea controlului fiscal și întocmirea procesului verbal, apreciem că maniera redactării acestor clarificări este inexactă și susceptibilă de interpretări și aplicare arbitrară din partea organelor de control.
Pe de o parte, apreciem că inserarea sintagmei ”dispune măsurile necesare” ca acțiuni pe care le va întreprinde conducătorul structurii în caz de refacere a controlului nu răspunde criteriilor de predictibilitate și previzibilitate prevăzute de normele de tehnică legislativă aplicabile.
Pe de altă parte, nici cea de-a doua modificare legată de efectele punctului de vedere al contribuabilului nu este clară. Se menționează că acesta ”se valorifică de către organele competente”, fără ca procedura valorificării și, respectiv, organele competente să fie definite de Codul de procedură fiscală sau măcar să poată fi identificate prin trimiteri legale corespunzătoare. Apreciem, astfel, că și această sintagmă va da naștere la interpretări diferite și, deci, la dispute fiscale între părțile implicate”, arată aceștia.
În concluzie, „Nu în ultimul rând, proiectul de OG aduce câteva modificări și în materia soluției fiscale individuale anticipate în privința obiectului acesteia, preluând în prevederile codului unele din cele incluse în Ordinul Președintelui ANAF nr. 3736/2015, dar și o serie de modificări care au ca efect îngreunarea restituirii taxei achitate atunci când cererea de emitere a soluției este respinsă, aceasta nemaifiind astfel posibilă, cu unele excepții, dacă Ministerul de Finanțe a inițiat analiza pe fond.
Proiectul de modificare a Codului de procedură a fost emis în baza legii de delegare legislativă, fiind pus în dezbatere publică pe site-ul Ministerului de Finanțe în data de 25.08.2022, fiind conform informațiilor publice disponibile, discutat în în ședința de Guvern din 31.08.2022, urmând a intra în vigoare după publicarea sa în Monitorul oficial”, se mai arată în analiză.
