A fost o hotărâre istorică care, cel puțin la prima vedere, pare destul de draconică: Luna trecută, Apas, organismul de supraveghere a auditului din Germania, a interzis EY să mai primească un nou client mare de audit în cea mai mare economie a Europei timp de doi ani. Sancțiunea a fost aplicată de autoritatea de reglementare pentru încălcarea obligațiilor profesionale în activitatea sa pentru firma de plăți Wirecard, care a căzut în dizgrație.
Compania, care a fost odată de mare zbor, s-a prăbușit în 2020 într-unul dintre cele mai mari scandaluri contabile din Europa. EY a omis că jumătate din veniturile raportate de Wirecard pe parcursul mai multor ani și până la 1,9 miliarde de euro din deținerile de numerar corporative erau false. Firma Big Four a fost, de asemenea, amendată cu 500.000 de euro pentru încălcările nedeclarate, iar cinci actuali și foști angajați ai EY riscă sancțiuni cuprinse între 23.000 și 300.000 de euro. Alți șapte foști auditori și-au restituit licențele, potrivit unor persoane familiarizate cu această chestiune.
Deși aceasta este cea mai dură sancțiune împotriva unei firme de audit din Germania, sancțiunea Apas ar putea avea o valoare mai mult simbolică decât un impact real. În unele privințe, aceasta chiar evidențiază slăbiciunile structurale ale industriei de audit în general.
Din perspectiva EY, hotărârea ar fi putut fi mult mai gravă din mai multe puncte de vedere. Apas a concluzionat că munca defectuoasă a fost o problemă idiosincratică și limitată la auditurile Wirecard, potrivit unor persoane familiare cu această chestiune. Dacă organismul de supraveghere ar fi ajuns la concluzia că defectele reflectau o slăbiciune mai largă a controalelor de calitate care a cuprins întreaga firmă din Germania, ar fi putut interzice EY să mai efectueze lucrări de audit în această țară.
În plus, Apas nu a abordat cu adevărat o întrebare cheie pentru determinarea obligațiilor financiare ale EY. Firma se confruntă cu o avalanșă de procese din partea investitorilor și creditorilor Wirecard care cer daune de miliarde de dolari. În conformitate cu legislația germană aplicabilă la momentul respectiv, EY se va confrunta cu o răspundere mare doar dacă a emis audituri defectuoase cu intenție. În cazul în care se va constata că a acționat doar din neglijență, EY ar fi practic scăpat de răspundere, urmând să se confrunte doar cu o amendă mică și doar dacă ar exista o legătură directă între actele auditorului și pierderile reclamate în proces.
În hotărârea sa, care a venit la aproape trei ani după ce organismul de supraveghere a deschis cazul, Apas nu a abordat deloc problema spinoasă a intenției sau a neglijenței. Experții juridici au declarat că această decizie ar putea avea la bază opinia că organismul de supraveghere nu avea obligația legală de a investiga motivația EY. Lipsa unei opinii declarate din partea Apas cu privire la această chestiune ar putea îngreuna urmărirea penală de către procurori în legătură cu auditurile companiei prăbușite.
Sancțiunea de 500.000 de euro pentru EY este maximul posibil în conformitate cu legislația germană la momentul respectiv. Dar pentru o companie extrem de profitabilă, cu venituri anuale de peste 2,3 miliarde de euro în Germania, această sumă nu este mai mult decât o eroare de rotunjire și este diminuată de costurile sale juridice în această chestiune.
Interdicția de doi ani de a prelua noi societăți cotate la bursă nu va schimba prea mult pentru EY pe termen scurt. De la dezastrul Wirecard, firma s-a străduit să câștige orice nou client de audit de profil înalt în Germania, pierzând în același timp mai multe mandate de profil înalt, inclusiv Commerzbank, KfW, DWS și Deutsche Telekom.
Pe termen mediu, combinația dintre complexitatea pieței de audit mai largi și hotărârea Apas ar trebui să pună EY Germania în poziția de a merge mai departe. În mod ironic, reglementarea mai strictă a auditului care a fost introdusă în urma scandalului ar trebui să ajute de fapt. Societățile cotate la bursă sunt acum obligate prin lege să își înlocuiască auditorul la fiecare 10 ani. În plus, normele îmbunătățite privind conflictul de interese înseamnă că firmele Big Four nu trebuie să consilieze o companie în probleme fiscale și, în același timp, să verifice contabilitatea acesteia. Alte activități de consultanță sunt permise în cadrul unor reguli stricte.
Problema este că doar KPMG, PwC, Deloitte și EY sunt considerate pe scară largă ca având abilitățile și expertiza necesare pentru a audita companii multinaționale complexe din toate sectoarele. Acest lucru creează premisele pentru o revenire a EY, deoarece alegerea pentru companiile care trebuie să își schimbe auditorul existent este foarte restrânsă – în special dacă acestea se bazează deja pe serviciile de consultanță ale unei alte firme Big Four. Doar una dintre cele mai mari 40 de societăți germane de capital privat – gigantul software SAP – se bazează pe un auditor care nu face parte din Big Four, BDO. În următorii doi ani, interdicția Apas pentru EY va reduce și mai mult posibilitățile de alegere ale companiilor.
Toate acestea sugerează că reforma de reglementare a sectorului de audit în urma Wirecard este încă neterminată. O prioritate ar putea fi creșterea, mai degrabă decât limitarea posibilităților de alegere pentru marile societăți cotate la bursă. Acest lucru ar putea fi realizat prin reducerea barierelor la intrarea pe piață a auditorilor sau prin facilitarea fuziunilor între cei de dimensiuni medii. Companiilor și investitorilor le-ar fi mai bine să aibă, de exemplu, o listă de firme de tip Big Five sau Big Six decât una de tip Big Three.
Sursa – www.ft.com